V-am tot arătat în ultima vreme cu ce ne mai ocupăm, ce proiecte mai avem de dus la capăt. Nu stăm, suntem ocupați să creștem OAMENI MARI. Dar pentru așa ceva ne trebuie bani.
Elevii s-au întors în bănci de două săptămâni, reîncep și studenții cursurile. Iar la noi, la CEDC, este forfotă în această perioadă.
Într-o sală luminoasă, cu ferestre mari prin care se vede în colțul curții largi, sub nuc, un balansoar, câțiva elevi își fac temele. În sala de alături, care are pereții plini de cărți, alți copii studiază. Unii se luptă cu cifrele și formulele chimice, alții deslușesc tainele limbilor străine. Printre ei, singură la o masă, este Denisa, o fată de 14 ani, proaspăt admisă la liceu.
De câteva zile i s-au deschis porțile Centrului de Excelență „Damian și Cosma” (CEDC) și, credem noi, i se vor deschide și aripile pentru a putea ajunge mai ușor la visele sale.
Denisa e tăcută. Se concentrează să nu greșească la primele ei teme din viața de liceană. Încă nu îi cunoaște pe colegii de la mesele de alături – copii la fel de buni ca ea, cu vieți la fel de grele, unii mai sociabili, alții mai retrași, cărora noi încercăm să le trasăm un drum drept și luminos.
Unii sunt de ani buni în centru, alții au mai fost în perioada verii la meditații și locul le este familiar. Însă pentru Denisa e o lume complet nouă.
A absolvit școala generală într-o comună, a vrut să meargă mai departe, iar noi am sprijinit-o.
Acasă a avut, din fericire, o familie care i-a oferit multă iubire. Nu toți copiii din centru au avut acest noroc. Însă a simțit cât de tăioasă e sărăcia, cum îți frânge aripile, cum nu te lasă nici să visezi. Denisa mai are patru frați – trei mai mari și unul mai mic, în clasa a patra. A crescut într-o locuință modestă, cu numeroase lipsuri mai ales din cauză că părinții nu aveau unde să lucreze.
Admiterea la liceu în Iași a fost un pas mare, însă drumul ar fi fost tare anevoios dacă fata ar fi rămas acasă. La CEDC nu îi lipsește nimic; are cameră curată, căldură, apă caldă, mâncare, cărți, rechizite, internet, liniște.
Spune că, pe moment, cea mai mare bucurie a ei e că nu va mai face naveta, că nu se va trezi în frig la 5 dimineața și nu va parcurge cu microbuze ruginite rute obositoare până la școală și înapoi, zi după zi.
Încă nu știe ce va face după absolvirea liceului. Este bună la matematică, dar se teme să-și fixeze o țintă pe care apoi să o rateze. Intră tiptil pe această ușă deschisă de noi.
Ne vom asigura că Denisa va ajunge cât mai departe. Dar ca ea mai avem zeci de alți elevi și studenți în centrul nostru de excelență și toți au nevoie de mâini care să îi tragă în sus. Noi nu stăm. Noi creștem OAMENI MARI.
Pentru a face toate acestea, avem nevoie de bani. Și nu vrem să renunțăm la niciunul dintre acești copii buni care nu au alt sprijin în afară de al nostru. Vă reamintim că, anual, le oferim aproximativ 100 de burse elevilor și studenților cu minți strălucitoare, dar care nu își permit să stea în chirie sau pentru care cazarea într-un cămin al școlii ar însemna chin, nu sprijin. Nu virăm sume cash de bani în conturi bancare, ci le oferim tot ce le este necesar, singura lor grijă fiind aceea de a învăța.
