Predica Înaltpreasfințitului Părinte Mitropolit Gheorghios cu prilejul Hramului Sfintei Parascheva

0
67

Unul dintre cele mai frumoase obiceiuri ale creștinilor, încă din cele mai vechi timpuri, sunt pelerinajele, adică vizitele la lăcașurile, mănăstirile și la locurile sfinte, spre a primi binecuvântare prin sfintele icoane și moaște ale Sfinților sau prin comemorarea de evenimente duhovnicești care s-au petrecut într-un anumit loc .

Asa se întamplă în fiecare an și aici, la Iasi. Cu toții am venit, unii de aproape și alții de departe, ca pelerini ai Sfintei Parascheva din Epivata,  protectoareaspirituală a cetății Iașilor și ocrotitoarea noastră a tuturor. Pelerinajul nostru devine, astfel o mărturie a dispoziției noastre lăuntirice, de a ne întări în credințădin credința pe care a avut-o Sfintei Parascheva înDumnezeu și de a umbla în viața noastră dupăexemplul ei.

Iubiți pelerini, iubiți credincioși,

Evanghelia ne arată adevăratul sens al pelerinajului și al pelerinului. Pelerinajul este mai mult decât o acțiune legată de un loc anume. Are drept țintă modulul creștin de viețuire al omului în Biserică, felul în care fiecare dintre noi îl vede pe Dumnezeu și felul în care Dumnezeu ne vede pe noi. Pelerinajul este legat de un mod de a fi pe care Dumnezeu Îl doreşte de la noi. În acest sens Mântuitorul Iisus Hristos o încredințează pe femeia samarineacă că: „vine ceasul şi acum este, când adevăraţii închinători se vor închina Tatălui în duh şi în adevăr” (Ioan 4, 23), și că Tatăl astfel de închinători îşi doreşte.

Iisus Hristos ne descoperă dimensiunea esențială a pelerinajului creştin. Locul este şi el important, dupăcum Ierusalimul era şi este important, dar ceea cecontează este mobilul și conținutul care se urmăreșteprin pelerinaj. Acestea au de-a face, cum putemînțelege din cuvintele Mântuitorului Hristos, cu treidimensiuni: Duhul, Adevărul și voia Tatălui. Accentul, cade așadar, nu pe pelerinajul în sine, ci pe temeiul șifondul acestuia. Săvârșim noi, deci, un pelerinaj al duhului, al adevărului, al recunoașterii și urmăriivoinței divine? Dacă da, atunci fiecare, poate purta un anume loc de pelerinaj în interiorul său, câtă vremetrupul și existența noastră întreagă se arată a fi temple ale Duhului Sfânt. Dar dacă urmărim locul și forma exterioară a pelerinajului, la oricât de multă sfințire amparticipa, ea nu lucrează în noi transformator. Asta nu înseamnă, însă, locul nu are importanță, unicitate, caracter sacru. Însă nici un loc sfânt și nici un sfânt, cum este Sfânta Parascheva aici la Iași, nu ne poateajuta, dacă nu trăim după voia lui Dumnezeu.

Cu toate acestea, prezența Duhului Sfânt în noi și închinarea spirituală pe care o aducem lui Dumnezeu nu se realizează disprețuind realitatea materială. Pelerinajul nostru la Sfânta Parascheva, nu separămaterialul de spiritual, realitatea trupească de ceasufletească, cele trecătoare de cele veșnice. Aceastaîntrucât pelerinajul lui Dumnezeu către noi, prinvenirea Fiului lui Dumnezeu în trup omenesc, vizeazăîntreaga noastră ființă. Iisus Hristos se întrupează șisfințește omul ca o singură realitate. În acest sens înBiserică, noi nu ne rugăm lui Dumnezeu doar înascuns, în taina sufletelor noastre, ci aprindemlumânări, inspirăm tămâie ca simbol al bunei-miresmedumnezeiești, ascultăm cântându-se psalmi, ne împărtășim dintr-O Singură Pâine și dintr-Un Potir de obște. Așadar, pelerinajul creștin se referă și la trup șila suflet, iar toate se fac spre unirea în Duh și înAdevăr cu Dumnezeu Izvorul sfințeniei.

Iubiți frați în Hristos,

        Pelerinajul ca scop în sine nu ne mântuiește. Printr-un astfel de pelerinaj noi nu putem depășiînsușirile, legăturile şi limitele noastre firești, neamul șioriginea noastră, tradițiile și cultura specifică fiecăruineam.

Credința creștină mărturisește mântuirea unui sufletse face prin:

Prezența lui Dumnezeu în noi.

Acceptarea și participarea în mod activ la chemareaLui de a deveni fii Lui.

Alegerea de a-L trăi pe Dumnezeu ca prioritate înviețile noastre.

Hotărârea de a ne încrede în El și de a ne punepăcatele la picioarele Lui.

Acestea se realizează, însă, când ne închinăm lui Dumnezeu în Duh și în Adevăr. Iar acest Adevăr nu este o idee, nici o filozofie, nici o realitate obiectivă dindomeniul cunoaşterii strict omeneşti, ci este Persoană. Este Iisus Hristos Însuși:Calea, adevărul și viața” (In 14, 6). Acest Adevăr nu este dobândit de minte și nicinu este rezultatul vreunei lucrări exclusiv raționale. Adevărul este trăit ca taină a comuniunii nu numai cuDumnezeu, ci și cu ființele createdupă chipul Său” (Fc. 1, 26), adică cu oamenii.

Iubiți credincioși,

Pelerinajul autentic se împlinește prin moarteapatimilor, a egoismului și a sentimentului totul se abordează prin cunoaștere rațională. Înviereaduhovnicească a ființei umane, așadar, se face atuncicând omul iubește și se împărtășește de darulAdevărului, adică darul lui Hristos pentru ca El locuiască în noi și noi toți fim fiii Săi. Se realizeazădacă ne închinăm lui Dumnezeu în Duh, adică dacădorim împlinim și trăim voia lui Dumnezeu înviața noastră.

Iar voia lui Dumnezeu în viața noastră se împlinește:

• Dacă ascultăm și păzim Evanghelia, care devine indicatorul parcursului nostru duhovnicesc.

• Dacă cultivăm cele patru virtuți creștine: iubireaa, rugăciunea, smereniea, discernământul.

Dacă ne încredem în purtarea de grijă a lui Dumnezeu.

Dacă ne iubim aproapele.

Dacă suntem gata să ne izbăvim de egoism.

Iubiții credincioși,

Adevărații pelerini sunt mai mult decât simpli călători la locurile sfinte, căutători ai cuvintelor sfinților sau cinstitori de icoane și de sfinte moaște. Adevăraţii pelerini nu sunt cei care ajung laautosuficiență datorită sfințeniei altora. Devenim adevărați pelerini atunci când ne străduim lucrăm la propria noastră curăţire şi sfințire a vieții. Iar aceasta nu se împlinește doar prin respectarea formelorexterioare creștine, ci mai ales prin trăirea uneicomuniuni autentice cu Dumnezeu. Dacă inima noastrănu se odihnește cu adevărat în chipul de închinare pecare Dumnezeu îl cere, nu ne folosim duhovnicește. Suntem chemați, aşadar, nu ne limităm doar la închinarea la sfintele moaște și sfintele icoane. Ci mai mult decât atât, viața bisericească, viața dupăDumnezeu este autentică atunci când nașterecredincioșilor transformați prin harul Învierii și al Iubirii, pe calea Adevărului însuși care este Hristos!

Fie ca și noi devenim, cu harul lui Dumnezeu și prinmijlocirile Sfintei Parascheva,

oameni înviați și preschimbați în Duhul cel Sfânt spremarele pelerinaj al Împărăției lui Dumnezeu, acum șipururea și în vecii vecilor. Amin

0 0 votes
Article Rating


Abonează-te
Anunță-mă
0 Comments
cele mai vechi
cele mai noi cele mai votate
Inline Feedbacks
View all comments