Mariya Lozanova Buzincu vine din Bulgaria, unde a dansat nouă ani la Opera din Sofia, apoi la București, unde a ajuns printr-o chemare a destinului. A participat la o audiție în urma unui anunț zărit pe o plajă însorită. A decis că e momentul unei schimbări și a pornit într-o aventură care i-a schimbat viața și i-a adus o nouă patrie – România, unde iubește absolut totul, începând de la noua familie, la oameni, până la dans.
Ca să ajungi la performanță, în orice profesie, este nevoie de talent, dublat de muncă și de dorința de a face totul perfect.
„Eu am început dansul de foarte mică. Momentul în care am decis că vreau într-adevăr să dansez a fost în preajma unui Crăciun. Școala mea de balet colabora cu o emisiune de televiziune și am ajuns pe o scenă mare. Am dansat în tutu alb, am fost Fulgi din Spărgătorul de Nuci, a fost primul meu rol. Era o emisiune de Crăciun și eram atât de fericită! Sentimentul de a dansa pe scenă mi-a umplut toată ființa și mi-am dorit să continuu. Am urmat școala de balet din Sofia, am primit multe burse, am studiat și în Germania, am făcut stagii de vară în Varna. La finalizarea studiilor am început să lucrez la Opera din Sofia, apoi am ajuns la București, unde a fost foarte frumos, iar de acolo, la Iași, grație soțului meu”, a completat balerina povestea ei.
Călătoria artistică a Mariyei Lozanova Buzincu a continuat la Iași, pe scena teatrului liric despre care spune că este o adevărată bijuterie și care are un public foarte cald, în fața căruia a avut multe roluri, cele mai importante din carieră, fiind admirată în Cenușăreasa, Kitri, Giselle, Zâna Fondantelor, iar acum în Clara, la debut.
Prin dans, Mariya Lozanova Buzincu își împlinește misiunea, dar își completează și dragostea, fiind parteneră de scenă cu soțul ei, Dumitru Buzincu:
„Mi-a plăcut mult când am dansat împreună în Giselle. Pentru noi este foarte ușor să dansăm dragostea pentru că există și în viața reală. Ne simțim foarte bine împreună pe scenă”, spune balerina, ceea ce se vede și de simte, așa cum a fost și în această seară în „Spărgătorul de nuci”, spectacol pe care îl consideră un dar de sărbători oferit publicului. „Este un spectactol este foarte frumos, foarte vesel, poartă spiritul Crăciunului. Este o adevărată bucurie și pentru copii, dar și pentru adulți”.
Dansul este totul pentru prima-balerină căreia Iașul i-a devenit casă. Ea recunoaște că meseria ei implică o muncă enormă, dar iubește fiecare secundă în care dansează.
„Noi lucrăm atât pe partea tehnică, și mă refer la rezistența fizică, dar și partea artistică, însă în momentul în care ajungem pe scenă ne bucurăm din plin de ceea ce facem, ne bucurăm să trăim viața personajului. Aceste momente sunt cele mai frumoase. Cea mai mare răsplată este spectacolul”, recunoaște Mariya Lozanova Buzincu.
De aceeași părere este și partenerul ei de dans din această seară, dar și cel din toate zilele, Dumitru Buzincu, balerin al Operei Nașional Române din Iași. Destinul lui arată că nimic nu este întâmplător, măcar și pentru faptul că prima lui apariție pe scena Operei Naționale Române din Iași a fost în baletul „Spărgătorul de Nuci”.
„Nu mai știu de câte ori l-am dansat. Am început cu acest balet încă de când eram elev la Colegiul Octav Băncilă. Eram prin clasa a VI-a sau a VII-a când am apărut pentru prima oară pe scena Operei, făceam Băiețeii. Sentimentul trăit atunci nu poate fi descris. Este o bucurie enormă când vezi atâția ochi îndreptați către tine, când auzi aplauzele, vezi zâmbetele celor din sală. Este o stare specială”, am aflat de la Dumitru Buzincu, balerinul căruia dansul îi aduce bucuria de a se simți liber, de a face zilnic altceva, de a fi în postura de a trece la o stare la alta, dintr-un rol pozitiv într-unul negativ.
Îi plac foarte mult rolurile pozitive, „cele de prinț, Basil din Don Quijote, Rotbart din Lacul Lebdelor” și îi place foarte mult „Spărgătorul de nuci”, producție în care la Iași a apărut de cel puțin zece ori.
„Acum este pentru prima oară când fac rolul împreună cu soția mea. Este o mare bucurie să dansăm împreună. În dans, avem o chimie perfectă, ne sprijnim, știm exact ce avem de făcut. Suntem parteneri și în viața de zi cu zi, și pe scenă”, zâmbește Dumitru Buzincu. Ca un vis nu foarte îndepărtat, i-ar plăcea să danseze împreună cu Mariya Lozanova Buzincu în „Lacul Lebedelor”, el în rolul Prințului, iar Mariya în Odete/Odile. Cei doi artiști vorbesc mult despre pasiunea lor, dar mai puțin despre răsplată, care vine mereu de la public.
„Sala plină de aplauze este momentul în care știm că tot ceea ce am făcut a ajuns la inima publicului. Un final fără aplauze ar fi ca un film mut, un coșmar. Unul cu aplauze în toată sala este o poveste de vis, un basm minunat”, au spus balerinii, pe care ieșenii i-au admirat în rolurile principale din „Spărgătorul de nuci”, un nou spectacol marca ONRI, jucat cu casa închisă.
