Știrea despre macabra afacere românească a refolosirii stimulatoarelor cardiace extrase din cadavre a făcut înconjurul lumii. Dar reșaparea ilegală a echipamentelor nu este o premieră. Stimulatoarele cardiace din cadavre, invenție germană.
Subiectul, relatat în mass media internaționale
În Marea Britanie, The Guardian amintește că, timp de treizeci de ani, în România s-a construit doar un spital, iar Standard UK observă că, în ciuda tuturor scandalurilor care se tot iscă în jurul sistemului de sănătate din România, țara noastră continuă să rămână lider în Uniunea Europeană în ceea ce privește numărul de absolvenți ai facultăților de medicină.
Defapt.ro este un proiect independent, ne poți sprijini direcționând 3,5% din impozitul tău pe venit. Durează un minut, online
În Franța, L’Independant scrie că sistemul medical din România este „Un risc pentru pacienți”, subliniind că suntem, la acest capitol, una dintre cele mai puțin dezvoltate țări din Uniunea Europeană: „Sistemul de sănătate din România, unul dintre cele mai puțin dezvoltate din Uniunea Europeană, este afectat de corupție și de numeroase disfuncționalități. România este țara din UE al cărei stat cheltuiește cel mai puțin pentru sănătate. Zeci de mii de medici și asistente au emigrat.”.
Știrea a dat naștere în străinătate și la reacții din cele mai diverse. Unii și-au exprimat mefiența față de doctorii români care lucrează în Franța: „Sper că nu se recrutează medici români ca să se compenseze penuria noastră de doctori”, „Toate aceste țări din est nu inspiră nici o încredere”.
Alții au interpretat știrea într-o cheie pozitivă – crezând că este vorba despre o „reciclare”, în numele ecologiei: „Toate acestea au logică, deoarece stimulatorul cardiac nu este degradabil. O dată dezinfectat, revizuit, încărcat cu o baterie nouă, poate să fie folosit pentru a salva o nouă viață.”.
Pacemaker-ul, inventat în anii ’50
Der Bild a preluat știrea, amintind totodată că și în Germania s-a petrecut un caz asemănător, în urmă cu aproape 50 de ani.
Primele stimulatoare cardiace externe au fost proiectate în anii ’50 de canadianul Wilfred Gordon Bigelow și de americanul Paul Maurice Zoll. În 1957, datorită lui Earl Bakken, fondatorul companiei Medtronic, acestea au devenit portabile – pacientul nemaifiind, astfel, obligat să stea în spital, legat de ele. În 1958, în Stockholm, medicul suedez Åke Senning a încorporat complet primul stimulator cardiac (inventat de Rune Elmqvist, inginer, cu studii medicale) în corpul uman.
Aproape 20 de ani mai târziu, Germania avea să se confrunte cu un scandal de proporții legat de traficul de stimulatoare cardiace preluate de la pacienți decedați. În 1976, parchetele din Köln și Frankfurt au primit câteva sesizări anonime, conform cărora acestea ar fi fost scoase ilegal din cadavre, recondiționate și reutilizate pentru alți bolnavi de inimă, care nu fuseseră informați asupra provenienței aparatelor.
Stimulatoarele cardiace din cadavre, invenție germană
Investigația a vizat un număr impresionant de medici și asistenți din mai multe clinici, spitale locale și universitare, din instituțiile private și chiar din cele care aparțineau Crucii Roșii (printre ele numărându-se spitalul local din Wolfach, Spitalul Elisabeth din Kassel, clinica de la Școala de Medicină din Hanovra și Spitalul Trinity din Lippstadt).
Acuzația principală s-a îndreptat înspre compania de tehnologie medicală Ernst-Günter Lehmann, care achiziționa de la medici stimulatoare cardiace ale pacienților decedați, în urma unui „comision” de până la 2.600 de mărci germane pentru fiecare aparat, revânzându-le la un preţ mai mare acelorași spitale.
Cum au fost convinși medicii să intre în acest joc? Potrivit unui articol din Der Spiegel din 1977, „Compania Lehmann comercializa stimulatoare ale firmei olandeze Vitatron, ale cărei produse erau privite, inițial, cu neîncredere în Germania de Vest. Dar Lehmann le-a oferit doctorilor un stimulent. Pe lângă cutii cu băuturi răcoritoare, pixuri, calendare și brichete «pentru a promova contactul zilnic», reprezentanții de vânzări apăreau la cabinetele medicilor cu bonusuri în numerar, acordate sub formă de credit – de exemplu un medic a primit în jur de 3.000 de mărci pentru implantarea a 46 de stimulatoarelor cardiace Vitatron între 1 iulie 1976 și 31 decembrie 1976”.
Furtul de la cadavre, iertat din cauza unei lacune în lege
Proveniența aparatelor a fost demonstrată prin numărul de serie – dovedindu-se că stimulatoarele au fost scoase din cadavre și implantate ulterior. Cu toate astea, nu au existat condamnări – inculpații scăpând doar cu amenzi cuprinse între 2.000 și 25.000 mărci, sumele adunate fiind mai apoi donate organizațiilor non-profit.
Indulgența judecătorilor a fost justificată printr-o prevedere a Codului de procedură penală, care spune că „Parchetul poate, cu acordul instanței competente cu deschiderea acțiunii principale, să se abțină de la urmărirea penală a făptuitorului dacă vinovăția făptuitorului ar fi considerată minoră și dacă nu există un interes public în urmărire penală.”
Verdictul a fost dat după ce Parchetul a ajuns la concluzia că „dispozitivele recondiționate au fost folosite în mod corect”, problema juridică a furtului (scoaterea aparatelor din cadavre, fără acordul aparținătorilor,) fiind și ea tranșată: s-a motivat o „lacună legislativă”.
Totuși, pe 11 februarie 1977, Asociația Medicilor din Germania și-a „sfătuit” în mod „categoric” membrii să nu primească bani de la companiile de tehnologie medicală pentru reutilizarea stimulatoarelor cardiace vechi, iar ulterior s-a interzis, prin lege, îndepărtarea unui stimulator cardiac fără acordul prealabil al defunctului sau al rudelor acestuia. În prezent, nici îndepărtarea stimulatoarelor din cadavre care urmează să fie incinerate – anterior cerută legal de Legea bateriei (din 2009) – nu mai este necesară, de vreme ce crematoriile s-au modernizat.
