Mamica a scris povestea ei de naștere prin cezariană la maternitatea Cuza Vodă din Iași, atrăgând atenția asupra faptului că lipsa de empatie a personalului poate avea efecte puternice asupra mamelor. Femeia susține că asistentele s-au purtat urât cu ea atât acum, cât și cu 10 ani în urmă, când a născut primul copil, în aceeași maternitate.
„Nici nu știu cu ce să încep! Mă numesc Daniela Andriuca, am doi copii frumoși și sănătoși, slavă Domnului, însă nașterile nu au fost deloc plăcute, asta din cauza personalului Spitalului Cuza Vodă din Iași.
Credeam că mentalitățile s-au schimbat în 10 ani
Eram la a doua sarcină (diferența între băieții mei fiind de 10 ani), și după mult timp de gândire am decis să nasc tot la Cuza Vodă, deși prima experiență a fost cumplită. Doctorița foarte bună, o respect, dna dr Ciupilan Irina, însă personalul a fost groaznic. Am născut natural prima dată, dureros și chinuitor, fără pic de empatie din partea asistentelor. Nu vreau să îmi amintesc vorbele urâte și jignitoare de care am avut parte!Ajunsă la a doua sarcină, am ales să nasc în acelasi loc, în speranța că după 10 ani s-au mai schimbat mentalitățile. Dar, surpriză! Nicio schimbare! Ba mai rău! Sarcina în sine a fost ușoară, plăcută, dar pe parcurs devenea grea și obositoare. Doctorița pe care o alesesem de data aceasta era indiferentă, nu îmi spunea mai nimic. Mi-a zis să nu mai iau vitamine, căci voi face copilul prea mare, a spus femeia pe totuldespremame.
Cezariană de urgență pentru toate gravidele din acea noapte
Eram hotărâtă să nasc tot natural, ceea ce era și firesc, mai ales după o primă naștere naturală. Din cauza pandemiei, dacă medicul nu era de gardă, nășteai cu cine nimereai. Ei bine, așa a fost. În data de 25 decembrie, noaptea, pe la 1, am ajuns la spital. Era Crăciunul. Toata lumea era obosită și plictisită. Aveam dilatație 3.
M-au internat să mă monitorizeze. Am avut dureri ușoare în seara aceea, care a doua zi spre seară s-au accentuat. Asistentele se purtau urât, la fel ca acum 10 ani. Doar că eu nu mai eram copilul de 22 de ani, cât aveam atunci, și mi-am dat seama că nu trebuie să le bag în seamă. Mi s-a spus că trebuie să îmi facă cezariană de urgență, pentru că altfel era risc de sufocare. Dar cum de toate gravidele din acea noapte au avut nevoie de cezariană!? Fiind Crăciunul, probabil nu avea nimeni chef de urlete.M-au dus la operație, dar chiar și acolo s-au purtat foarte, foarte urat! Nu se ține cont de faptul că ai dureri, că dai viață, că îți faci griji! Am făcut un atac de panică, simțeam că nu mai am aer, mă sufocam și imploram niște oxigen, pe care mi l-a dat cu chiu cu vai. Asistenta zicea că nu pățesc nimic, că vede ea că am pulsul bun. Trist moment, foarte trist. Am plâns, pentru că m-au durut toate vorbele lor, deși nu ar fi trebuit.
Am ajuns la reanimare și nu știam ce se va întâmpla, experimentând pentru prima dată acest lucru. Și acolo erau fel de fel de asistente, ele erau șefele, mai ceva ca medicii. Spre dimineață, o asistentă a venit și m-a luat ca din oală, spunând că trebuie să mă maseze pe burta ca să mi se așeze uterul. Eram îngrozită! Vă spun sincer, a fost cel mai dureros moment din viața mea! Aș naște de .000 de ori natural, dar așa ceva nu aș mai suporta.Momente minunate, transformate în tristețe
Aceeași asistentă mi-a zis ca nu cumva să o lovesc, că ea își face treaba, că are copii acasa…Eu mă simțeam ca de pe altă planetă, nu mai aveam nicio putere. Am rămas cu un gust foarte amar. A fost un șoc, iar ca și cum asta nu era de ajuns, la scurt timp după ce am născut mi s-a declanșat o boală, alopecia. Într-o lună mi-a căzut tot părul din cap, iar acum, la 7 luni distanță, mi-a căzut tot părul de pe corp, gene sprancene, tot.
Convingerea mea este că boala a fost efectul unui șoc puternic: cezariana, acel masaj nenorocit, vorbele asistentelor, lipsa lor de empatie etc. Îmi pare extrem de rău că astfel de persoane, în loc să ne fie aproape, să ne înțeleagă, fac ca aceste momente, care ar trebui să fie minunate pentru noi, să devină atât de triste”.
