Învierea lui Cristos, un eveniment care a schimbat istoria
Celebrarea Sfintelor Paşti reprezintă punctul culminant al anului liturgic. În sintonie cu celebrarea liturgică, anotimpul primăverii ne invită să ne minunăm de puterea vieţii care străpunge brazdele de pământ şi înfloreşte în ramurile copacilor şi în ciripitul păsărilor.
Un eveniment al istoriei care schimbă istoria
Învierea lui Cristos este un eveniment istoric, cu o semnificaţie universală şi o rezonanţă cosmică, pentru că reprezintă un nou început: transformarea întregii omeniri. Este un eveniment care schimbă istoria, care dă un sens nou tuturor evenimentelor umane.
Şi iată care este această nouă semnificaţie: moartea şi nedreptatea nu mai au ultimul cuvânt! Isus a fost omorât în mod nedrept, însă învierea l-a îndreptăţit, astfel încât nedreptatea a fost spălată şi depăşită definitiv prin învierea sa. Mai mult, moartea însăşi nu mai are ultimul cuvânt: Isus nu şi-a încheiat activitatea pământească pe cruce sau în mormânt, ci este triumfător asupra morţii şi a răului. Aşadar, istoria umană nu mai este o pură întâmplare, nici un joc al celor puternici care se aliază în diferite feluri. Nu mai este istoria omului singur şi însingurat pe pământ, pentru că Dumnezeu continuă să fie alături de fiecare om, cu suferinţa sa, cu moartea sa: Dumnezeu este cu omul, oferindu-i însăşi viaţa sa.
Paştele, lucrarea Duhului Sfânt
Pătimirea şi învierea lui Isus au loc prin lucrarea Duhului Sfânt. „Aşa cum focul a mistuit victimele jertfelor vechilor sacrificii rituale, tot la fel Duhul Sfânt a acţionat într-un mod special în această dăruire de sine absolută a Fiului Omului, pentru a transforma suferinţa în iubire răscumpărătoare” (Dominum et vivificantem, 40). De aceea, „capodopera” Duhului Sfânt este Paştele Domnului Isus, o taină a suferinţei şi a slavei. Prin darul Duhului, este posibil ca şi noi, ucenicii lui Cristos, să facem din cruce calea spre lumină: per crucem ad lucem („prin cruce la lumină”).
Reînnoiesc îndemnul meu din scrisoarea de la începutul anului pastoral 2022-2023 prin care vă propuneam să fim „Uniţi în Duhul Sfânt”. Biserica este, prin însăşi natura sa, o comunitate într-o stare permanentă de misiune. Pentru a rămâne fidelă misiunii sale, ea este chemată la o reînnoire continuă din fidelitate faţă de Isus cel înviat, prin puterea Duhului Sfânt (cf. EG 25-26).
Misiunea, răspunsul Bisericii la evenimentul Învierii
Aşa cum ne amintea şi Papa Francisc, Învierea Domnului nu este o iluzie! „Astăzi, mai mult ca oricând, răsună anunţul pascal atât de drag Orientului creştin: «Cristos a înviat! Adevărat a înviat!»” (Papa Francisc, Mesajul Urbi et orbi, 17 aprilie 2022).
Într-adevăr, prin acest salut pascal, noi, creştinii, afirmăm că Isus este adevărata viaţă, că fericirile evanghelice sunt adevărate, că Duhul Sfânt asistă necontenit Biserica sa peregrină pe pământ, că merită să ne rugăm, să iertăm, să iubim, că există „viaţă” şi după „moarte”.
Din misterul învierii se naşte Biserica misionară care, prin puterea Duhului Sfânt, dă mărturie despre viaţa cea nouă, care nu mai este marcată de egoism şi interes, ci de dăruirea umilă de sine. Astfel, ia naştere o lume nouă în care se poate construi o pace adevărată şi sinceră între oameni, pentru că inima fiecărui om a fost transformată, reabilitată, reînnoită prin certitudinea bucuriei de a fi copii ai lui Dumnezeu, cu un orizont etern.
Iată de ce cântăm atât de frumos în Noaptea de Paşti: „Tresaltă de bucurie Sfânta Biserică, împodobită cu splendoarea luminii sale. Să răsune acest sfânt lăcaş de strigătele puternice ale mulţimii”. În aceeaşi tonalitate, antifona mariană pe care o auzim în timpul pascal, „Bucură-te, Regina cerului, aleluia”, cântă atât de frumos bucuria Mariei pentru învierea Fiului ei şi, împreună cu ea, bucuria Bisericii, bucuria noastră a tuturor.
Iubiţi fraţi şi surori în Domnul,
Conştienţi de semnificaţia profundă a Învierii Domnului, vă invit din toată inima să privim istoria noastră în lumina promisiunii vieţii! Da, astăzi, de Paşti, vestim o viaţă de care moartea nu se mai poate atinge. Noi proclamăm o speranţă care locuieşte deja în noi şi ne dă puterea de a ieşi din „mormintele” noastre, pentru a mărturisi că viaţa ne-a cucerit şi pe noi.
Îmi doresc mult ca această celebrare a Învierii Domnului să ne descopere tuturor condiţia noastră de fii ai lui Dumnezeu şi de fraţi, „uniţi în Duhul Sfânt”, chemaţi să purtăm în lume bunătatea, fraternitatea şi pacea lui Isus înviat.
Vă salut cu afecţiune paternă pe toţi şi pe fiecare în parte: preoţi, persoane consacrate, animatori liturgici, seminarişti, ministranţi, copii, adolescenţi şi tineri, credincioşi din ţară şi de peste hotare, fraţi care poartă crucea suferinţei, deţinuţi, persoane departe de credinţă. Pentru toţi a murit Isus pe cruce, pentru toţi a înviat şi tuturor Tatăl ceresc doreşte să ne dăruiască viaţă fără de sfârşit.
Împreună cu Preasfinţitul Petru Sescu şi cu Preasfinţitul Petru Gherghel, vă dorim din inimă sărbători pascale binecuvântate! Lumina şi pacea Celui Înviat să pătrundă în inimile noastre şi să rămână cu noi mereu!
Cristos a înviat! Aleluia!
