Corupție, malpraxis, focare de bacterii și dezumanizare, într-o denumire generică și de rău augur pentru bolnavii care sunt internați aici – Spitalul Sf. Spiridon din Iași. Mărturii cutremurătoare, demne de un așezământ medical din perioada Inchiziției, apar din ce în ce mai des în spațiul public. Prea puține se concretizează prin plângeri către forurile competente, fapt ce permite, în lipsa unor măsuri, propagarea unor practici la limita penalului. Pacienți legați de paturi cu propriile pijamale, ținuți în pielea goală, sedați până la deces, informații clasificate față de aparținători de către asistente chitite pe șpagă, sunt doar câteva dintre atrocitățile și practicile întâlnite în cel mai mare spital de urgențe din Moldova.
Pacienți, laolaltă cu aparținătorii acestora, își strigă zilnic neputința prin saloanele sau pe la porțile Spitalului Sf. Spiridon din Iași. Dramele medicale, diagnosticurile crunte, ultimative, sunt dublate de un act medical criminal, asupra căruia, din păcate, se exprimă destul de rar instanțele, în lipsa unor plângeri concrete din partea celor afectați, de frica unor repercursiuni din partea unor angajați fără empatie și profesionalism. Cu toate acestea, pe diverse canale publice sau în reclamațiile redactate către presă, ajung crâpeie din atrocitățile ce se petrec în spatele zidurilor acestui spital.
“Bunica mea este internată la Spitalul Sf. Spiridon , acolo unde am sunat pentru câteva informații în plus și mi s-a răspuns pe un ton foarte deranjant. În timp ce vorbeam cu cea care a răspuns la telefon, în fundal am auzit-o pe „doamna” doctor care spunea: „are 82 de ani ,ce dracu mai vrea?!”. Păi, măi, cucoană dragă, pentru tine e o babă bătrână, pentru mine e sufletul meu! Un alt episod a fost atunci când i s-a terminat perfuzia și bunica a atras atenția unei asistente, iar replica a fost „să vină fica-ta să ți-o schimbe!” . Am vrut să fac reclamație, dar săraca mi-a zis „mama, nu îmi fă probleme ,că mă omoară ăștia aici„, a relatat Mădălina Tăbăcaru.
Despre paractica tradiționale de ale băga “ceva” în buzunare, doar pentru a fi tratat cu omenie, vorbesc cam toți cei care au avut neșansa de a fi “tratați” în acest spital.
”Doamne fereste ce limbaj de târfe au astea din sistemul de sănătate!… Orice bătrân le calcă pragul în spital e condamnat la moarte si nu doar bătrânii…. Ei merg la servici cu scârbă și indiferență doar pentru a primi salariu…Și eu am sunat pentru informații legate de un pacient și mi-au vorbit foarte ironic și culmea e că era un băiat tânăr după você. Credeam că noua generație vine cu alt comportament, dar văd că unii dintre ei moștenesc caracterul jegos… Foarte adevărat, dacă ajungi în acel spital, viu nu mai ieși.. ,,Baba ,, îi asigură doctoriței salariul. Ăștia nu mai sunt doctori, ci ,,mercenari,, de serviciu… A fost retras din spitale vreo unul?….Nici unul, că își permit să stea acolo, salariile mari ,mofturi multe, buzunare pline cu șpagă. Doar vreo minune ca să i se întâmple să fie dată afară.O mică sancțiune plătită din șpagă și scăpă. ..Pe mătușa soției au rezolvat-o în 9 zile ! A luat din spital clostridium și covid. Dacă nu o luați din acest spital, o luați de la morgă…. Criminali în halate albe!!! Să vă dea Dumnezeu după suflet, ordinarilor! Nenorociți familii prin nepăsare și ignoranță!… Multă răutate, lipsă de omenie și de empatie din partea unor asistente si infirmiere din acest spital..Le este greață să se poarte frumos cu cei aflați în suferință…. Să te caci în el spital. Mie nu-mi mai trebuie. Vând casa și tot la privat mă duc. Niște scroafe impertinente. Fără șpagă te tratează ca un căcat… Si eu am stat o săptămână, aveam camera în fața lor și nu ne lăsa să ținem ușa deschisă ca să vedem ce fac ele, iar în cameră era o căldură!… După ce le-a făcut salar de 4000 de lei la infirmiere ,să vina fica să o schimbe ..Ce nesimțire, ce zile am ajuns, și unele din ele mai stau și cu buzunarele deschise să le mai dau. Ca să schimbe un cearceaf trebuie să dai bani… Urât spital! Asa a fost din totdeauna la spitalul ăsta …Și bunica mea a fost acolo (80 de ani ) și din păcate a avut parte de același comportament din partea asistentelor …..pana nu le bagi 20 de lei in buzunar , nu te bagă în seamă… Din păcate nu te mai poți încrede în sistemul sanitar. Au salarii bune și de când cu covidul nici nu îi mai poți deranja…vor și șpagă,dar de oameni nu se îngrijesc. “, este corul de strigăte de deznădejde și revoltă al celor care au fost internați sau și-au pierdut persoane dragi in acest spital sinistru.
“Umblau cu plicurile de șpagă, parcă erau la nuntă”
Într-o astfel de situație, în care bolnavului îi este afectat dreptul la tratament și demnitate, aparținătorii pot reclama conducerii spitalului sau la Colegiul Medicilor, dar slabe șanse să se ia vreo măsură, în condițile în care astfel de mizerii se ascund sub preș de ani de zile la acest spital la care nu există practica de a se înmâna bolnavilor, la externare, acel chestionar de evaluare sau formularul de sesizare impus de Ministerul Sănătății, în care bolnavul sau aparținătorul au dreptul de a scrie despre experiențele pozitive sau negative din spital.
“Având în vedere salariile plătite din fondul de asigurări de sănătate și de la bugetul statului, prin transferuri, personalul medical ar trebui să respecte fișa postului, dacă nu….desfacerea contractului de muncă. Sunt alte persoane care își doresc sa muncească, dar nu sunt acceptate. Cine și-a obținut postul plătind șpagă își permite un comportament de javră! “, susține Margareta Miron.
„Eroii”….bine plătiți, iubitori de stat degeaba, comozi, aroganți și lipsiți de empatie. Suntem o nație bolnavă și la propriu și la figurat, pentru că permitem să ni se întâmple asta. Pentru așa ceva nu se iese în stradă. Malpraxisul e figurație pentru proști, iar dacă se întâmplă cazuri cum au mai fost, să le crăpi capul de disperare, tot ei sint eroii”, este de părere și Mihaela Vieru.
“Tata a avut câteva arsuri minore și atât l-au sedat, până a murit câteva ore mai târziu. Tatăl meu a mai suferit arsuri și pe timpul lui Ceausesc, dar a supraviețuit uimitor și după recuperare nu se mai vedea nimic, nici o urmă de arsură. Dar de data asta, câteva arsuri minore și tătal meu, câteva ore mai târziu era mort. L-au sedate până nu s-a mai trezit”, spune Sallinger Loredana Elena.
“Nu vă mai faceți medici dacă nu vă plac oamenii! Am văzut în viața asta medici veterinari cu mult mai multă empatie decât majoritatea medicilor umani..Eu înțeleg că dintr-un punct de vedere, sunt „copleșiți” și „scârbiți” de sistemul de sănătate de la noi, dar nu te-a obligat nimeni să te faci medic, societatea duce lipsă de profesioniști în atâtea și atâtea domenii! Și încă o chestie, cam asta se întâmplă când lumea le suflă-n fund de atâtea zeci de ani și îi pun pe piedestale de semizei! Când o mai comite grav câte unu’ în țara asta, unde e oprobiu public?! Ce dacă e ditamai somitatea, profesor doctor universitar și un bun profesionist, să memoreze teancuri de cărți și să învețe niște tehnici și protocoale e în stare aproape orice creier sănătos și motivat, dar pentru a te desăvârși cu adevărat în arta vindecării, îți trebuie suflet, element care vouă unora vă lipsește cu desăvârșire! “ este și mesajul Maria Popovici.
“Nu generalizez, dar în mare parte așa este. Anul ăsta am avut doua rude care au mers să facă recuperare , nu operații ca să fim înțeleși, și toți din salon cu plicurile cu bani în mână , de parcă erau la nuntă… “, a spus Angelica Apostol Gavril
“Sf. Spiridon a ajuns un spital în care dacă intri, ieși în sicriu. Medicii garantează că e totul bine și în 1-2 zile cel internat pleacă acasă că „e totul bine-bine” și în 2 zile îl iei în sicriu. Cum morții lor își fac datoria? Cum să mai ai încredere să te duci în spital? În familia mea deja e al doilea caz de „e totul bine, în 1-2 zile îi facem externarea”, iar externarea se face în sicriu. Oameni buni, ce se întâmplă acolo?” se întreabă retoric Alina Andreea
“Râdeau, povesteau de una de alta, aveau chiar și lenjerii aduse la muncă, se vede că făceau comerț, că nu aveau treabă cu spitalul. Și tu ca om erai tratat foarte rău, nu mai zic în ce mizerie se aflau pacienții și vai se capul lor. Daca puneai o întrebare, imediat te dădeau afară. Au fost multe nelegiuiri, dar faptul este consumat…un lucru este cert..rar se mai găsesc medici cu suflet și care mai cred în jurământul ce l-au depus! “, este de părere Cristian Iulian Ionela.
Acestea sunt doar câteva din marea de mesaje și mărturii care zugrăvesc un sistem putred, în care pare că singurul scop sau abilitate a anajaților medicali ai acestui spital nu este tratarea bolnavilor, ci jefuirea lor și aparținătorilor acestora.
Pacienți legați de paturi și sedați
Reporterii 7Est au surprins în urmă cu ceva timp o bolnavă legată de pat cu propriile pijamale, într-un salon al Secției de Gastroenterologie, iar motivarea celor care au legat-o a fost una de-a dreptul cretină, respectiv că bolnava țipa și făcea scandal. Acel crunt episod se pare că nu a fost un simplu incident, ci este o practică curentă în modul de tratare al pacienților.
“Tata avea 75 de ani când a fost internat la Sf. Spiridon, undea fost legat la clinica a II-a medical. Bănuiesc că l-au legat pentru că nu putea ține masca de oxygen. În urma acestui tratament a făcut stop cardiac, a fost resuscitat și apoi ținut intubat în ITU, până și-a dat duhul . A chinuit două săptămâni, fără șansa de a fi cu cineva drag. Nici un cadru medical nu a răspuns la întrebarea ,,de ce l-au legat?” Medicul care a binevoit să vorbrească cu noi a spus doar că a început garda dimineața și nu știe ce s-a întâmplat în tura anterioară . Am trimis plângere la directorul spitalului și la Ministrul Sănătății. Cel din urmă a spus că a trimis cazul la Colegiul Medicilor Iași și că vom primi raspuns. Au trecut mai bine de 2 ani și nici un răspuns”, a relatat Francisca.
Buncărele Spiridonului ascund monștri medicali
Reporterii 7Est au mers pe urmele acestor mărturii pentru a face o observare directă la fața locului, iar realitatea constată în spital nu a infirmat deloc dramele prin care trec pacienții acestui spital. În virtutea unei probleme medicale reale, reporterii au avut acces direct la o însăilare de act medical demn de cele mai sumbre perioade ale medicinii.
Înarmat cu bilete de trimitere și carduri de sănătate, reporterul s-a înființat la Clinica de Chirurgie Generala I și II. Un bătrân asistent, blazat dar amabil, care umplea spațiul unei gherete ce se dorea a fi triajul, a întins cu lentoare mâna după biletul de trimitere, l.a studiat și pe față și pe verso și a dictat cunoscător. “Da, la noi este, da trebuie să mergeți la Clinica a treia, ca ei sunt de gardă”. La Clinica indicată, situată în subsolul aceleași clădiri, niște neoane chioare înlesneau cu greu trecerea de la vremea posomorâtă de afară la pereții care văzuseră ultima bidinea de var prin anii 80. O asistentă amabilă , înghesuită în semiobscuritatea unei gherete care nu era măsura ei, se chinuia să-i explice prin telefon unui aparținător că tatăl lui e pe mâini bune, dar nu-l poate vizita, că nu e program. “Da, trebuie să mergeți în Urgente, că noi nu vă putem consulta aici, da stați că întreb”, spune asistenta. După 4 minute, din cabinetul de consultații iese o asistentă cu nume de sacrificiu mioritic, care îi recomandă reporterului-pacient că trebuie să meargă în Ambulatoriu. Cu răbdarea și încrederea mult diminuată, pacientul trece pe lângă singurul pacient găsit pe holurile întunecoase, o bătrână care privește în gol, iese în curtea cenușie și trece strada spre cladirea ambulatoriului, ale cărei uși principale sunt blocate. La etajul întâi al clădirii, pacientul întra în cabinetul indicat, unde este întâmpinat de o asistentă în prag de pensionare, care ii sugerează …să vină după.amiaza. “Trebuie să veniți pe tura altui doctor, pen’că cel de dimineața a plecat. Este ora 11.15. Trebuie sa veniți după amiaza, să faceți programare la domnu doctor, sa vedeți în ce zi vă programează…Da, stați să dau un telefon, poate se rezolvă azi”, spune asistenta și, cu o solicitudine demnă de un spital privat, începe să îl sune pe doctorul X, pe doctorița Schiopu, pe doctorul Ambrozie…La capătul firelor, tăcere. Asistenta nu se dă bătută și sună la recepția clinicii III. “A scos receptorul din furcă, da mai sunăm. Se pare ca aveți o zi închisă peste tot”, spune în timp ce mai formează o data numărul de la Chirurgie. “Mai, Ana, da tu trimiți bolnavii care trebuiesc operati la mine?. Știi că nu am niciun doctor aici. Da, e o tumoră lipomatoasa benignă care trebuie extirpată, e de Chirurgie. Da, nu va jucați cu viețile oamenilor! Îl trimit pe pacient la voi„, blufează asistenta în telefon, după care revine victorioasa către reporter. “Vă scriu pe hârtie și vă pun și ștampila, să vă întoarceți din nou la clinică. O sa va preia doctorul Ambrozie când iese din operație. E un doctor bun. Mai sunt și specialiști buni pe aici, da mulți din asistenții ăștia noi…nu știu pe ce mâini or sa ajungă bolnavii peste câțiva ani”, oftează bătrâna asistentă de care reporterul se desparte cu condescendență. Ziaristul ia din nou calea spre secția din subsolul Spiridonului, unde o reîntînlește pe pacienta bătrână, într-o așteptare resemnată. După vreo 30 de minute, își face apariția o doctoriță care după un consult superficial proclamă. “Dacă vă mai doare, mai veniți. Lipomul trebuie lăsat să mai crească. Nu e caz de extirpare, luați Movalis dacă vă mai doare”. Practic, după 3 ore de ping pong Chirurgie II –“ la noi este, da trebuie să mergeți la Clinica a treia, ca ei sunt de gardă” -Chirurgie III-” trebuie să mergeți în Urgente, că noi nu vă putem consulta aici” – Ambulatoriu – “trebuie sa veniți după amiaza, să faceți programare la domnu doctor, sa vedeți în ce zi vă programează”- Chirurgie III- “nu e caz de extirpare, luați Movalis dacă vă mai doare”, pacientul se alege cu o simplă pastilă, care chiar nu era de trebuință. Să facem un simplu exercițiu de imaginative și să punem în această situație un bătrân de la țară, singur și fără mobilitate. Dacă ar fi murit pe acest traseu al incompetenței? Cine ar fi fost răspunzător pentru crasa indolență și lipsă de profesionalism a acestor surogate de felceri? “Mai sunt și specialiști buni pe aici, da mulți din ăștia noi…nu știu pe ce mâini or sa ajungă bolnavii peste câțiva ani”.
