Andrei Ursu, fiul disidentului Gheorghe Ursu, a declarat in exclusivitate pentru aktual24.ro ca a aflat de la Parchetul General ca a fost clasat si dosarul magistratilor care au fost implicati in reprimarea revoltei muncitoresti din 1987 de la Brasov.
Andrei Ursu s-a aflat vineri la Parchetul General pentru a discuta cu procurorii cai de a ataca decizia ICCJ prin care au fost achitati cei doi ofiteri de Securitate care l-au ucis pe tatal lui, Gheorghe Ursu. Acolo, el a aflat despre o alta situatie scandaloasa. Au fost clasat si dosarul magistratilor care au contribuit la reprimarea revoltei anticeausiste de la Brasov.
„Da, am vorbit cu procurorul militar sef si desi nu am aflat, ca sa zic asa, lucruri concrete de la el, mi s-a parut foarte deschis fata de examinarea oricaror posibilitati de atac extraordinar la decizia Inaltei Curti. Am discutat si despre celelalte cauze, deoarece cazul Ursu este doar primul proces de crime impotriva umanitatii. Practic, el creeaza un precedent si pentru alte cauze si am vrut sa aflu ce se intampla cu acestea.
Mi s-a explicat ca in dosarul Brasov, care a stat vreo cinci ani la Sectia Speciala pentru procurori si magistrati a Parchetului General, s-a clasat cauza tuturor magistratilor implicati in reprimarea revoltei brasovenilor. Va spun asta in premiera, tocmai am aflat… Iar acesti magistrati erau oameni in coniventa cu Securitatea. Am inteles ca de un an si ceva cauza se afla la Parchetul Militar de pe langa Curtea Militara de Apel Bucuresti”, a declarat Ursu pentru aktual24.ro.
In 2018, Sectia Speciala a anuntat ca a preluat dosarul „Brasov 1987″ de la Parchetul Militar.
„Au fost cerute dosare in care sunt implicati magistrati. Magistrati militari. Magistrati participanti la fapte impreuna cu ofiteri de armata, SRI sau alte categorii. Nu au luat inca dosarele. Sunt 20 – 25 de dosare per intreg sistemul. Dosarul ‘Brasov’ va merge pentru ca sunt parte a cercetarii doi judecatori care au dat solutia si inca traiesc. La momentul in care noi am facut investigatiile, inca erau in viata. Daca vor gasi de cuviinta sa dea solutie care nu implica, va reveni la sectia militara”, a declarat generalul Gheorghe Cosneanu de la Parchetul Militar pentru Newsweek Romania.
este 20 de procurori din perioada regimului comunist si zeci de angajati ai Securitatii si Militiei lui Ceausescu au fost implicati in reprimarea Revoltei de la Brasov din 1987.
Revolta muncitorilor din Brasov s-a incheiat prin condamnarea si deportarea grupului de 61 de „vinovati”, dupa 17 zile de ancheta dura.
Ursu a relatat intr-un interviu pentru Europa Libera publicat anul trecut, chiar pe 15 noiembrie, ca tortionarii implicati in cazul uciderii tatalui sau i-au anchetat si pe muncitorii brasoveni. Acestia i-ar fi batut inclusiv pe liderii miscarii de la Brasov, Danut Iacob si Marius Boieriu.
„Vorbim de Marin Parvulescu si Vasile Hodis. Au folosit aceleasi metode. Ii puneau in genunchi, ii legau de maini si de picioare, ii bateau la talpi, peste palme, la spinare, ii legau de calorifere, intinsi pe masa, dezbracati, niste chestiuni infernale.
Mai mult, pe langa torturile fizice, au fost supusi la torturi psihologice care, pentru multi, au fost si mai greu de indurat din cauza ca le amenintau familiile. Tortionarii le spuneau ca le aduc sotiile sau copiii acolo, niste chestii greu de de imaginat si de reprodus”, spunea Ursu.
Cum s-a derulat procesul (Sursa: Wikipedia)
Din beciurile Securitatii Bucuresti, cei anchetati au fost readusi la Brasov dupa doua saptamani, intr-o coloana de autobuze speciale; soseaua Bucuresti-Brasov a fost blocata, nicio masina neavand permisiunea de a trece pe langa coloana. Pentru pregatirea procesului a fost trimis la Brasov, pe 2 decembrie, insusi ministrul de Interne de atunci, Tudor Postelnicu, care detinea si gradul de general de Securitate. Procesul propriu-zis s-a tinut pe 3 decembrie 1988, cu usile inchise si sub supravegherea atenta a Securitatii si a secretarului judetean de partid, Petre Preoteasa. Din cele 181 de persoane anchetate, au fost judecati 63 de participanti la revolta.
Procesul s-a tinut la Intreprinderea de Autocamioane si a fost unul inscenat, cu sentinte stabilite dinainte, asemenea celor din anii ’50. „Publicul” a fost admis in sala abia dupa ce Securitatea a inspectat-o minutios si a montat microfoane. Spectatorii la proces au fost atent selectati si verificati nominal la intrare, printre ei fiind infiltrati multi securisti. Pe perioada procesului, intrarea in oras a fost pazita, iar circulatia in jurul intreprinderii intrerupta. Mai multe unitati militare din Brasov au fost puse in stare de alarma, iar in uzina au fost plasate unitati speciale, pregatite sa intervina in orice moment.
Pentru a ascunde ideea ca revolta de la Brasov fusese una politica, protestatarii au fost judecati pentru tulburarea linistii publice si ultraj contra bunelor moravuri; 61 dintre ei au primit sentinte cuprinse intre 6 luni si 3 ani de inchisoare, fara privare de libertate, cu executare la locul de munca in diferite intreprinderi din tara, desi anterior, in numeroase sedinte de partid, se ceruse chiar pedeapsa cu moartea pentru participantii la revolta, pentru a constitui un exemplu. Suplimentar, la proces s-a decis deportarea lor si fixarea domiciliului obligatoriu in alte orase, desi hotararile cu privire la astfel de masuri administrative fusesera abrogate inca de la sfarsitul anilor ’50. Intregul proces a durat doar o ora si jumatate.
Muncitorilor le-a fost interzisa intoarcerea in Brasov, sotiile lor fiind obligate sa obtina aprobarea de a-i vizita in orasele in care li se stabilise domiciliul obligatoriu. Adela Vitos, sotia lui Ludovic Vitos, declara: „Am fost obligata de Schuster si Cebuc sa merg dupa sotul meu, in deportare. Sotul meu nu a primit aprobare sa vina la Brasov. Eram obligati sa semnam condica la capitanul Atanasiu din Targoviste.”
In paralel, persoane din conducerea Organizatiei Judetene PCR din Brasov au executat puternice presiuni asupra sotiilor deportatilor, pentru a le convinge sa divorteze de acestia. Corina Iacob, sotia lui Danut Iacob, isi aminteste: „Cand sotul meu era deportat, ma chemau cei de la Judeteana de Partid. Cebuc, care era secretara cu propaganda, mi-a zis ca-s tanara, ca e pacat sa plec din Brasov, ca am tot viitorul inainte si imi cerea sa divortez.” „Esti brasoveanca, abia te-ai casatorit, dar te-ai casatorit cu un vagabond. Gandeste-te bine, ori il urmezi, ori divortezi si ramai in Brasov». «Abia ne-am casatorit – ziceam – ne iubim…». «Lasa iubirea, ca nu asta e importanta».”
Pavel Nicusari si sotia sa chiar au decis sa divorteze, pentru a nu pierde apartamentul asupra caruia se pusese sechestru. Ei s-au recasatorit dupa 1989.
