Astăzi o să ne intoarcem, stimabili concetățeni, la un mai vechi client de-al nostru, ajutor de băgător de seamă și tăietor de cotiledoane la câini pe banul public. Ați ghicit, Floricel Bre Aur, căci despre acesta ar fi vorba. Acest linge-talere pe parale vârtoase la stat nu a fost dintotdeauna așa de suficient pe cât pozează. Oameni vechi din branșă povestesc cum Bre Aur era un târâie-brâu, de aici și etimologia lui de Bre Aur (Brâu Aur). Pe vremuri, când era costeliv și transparent, de i se lipea mațul de șira spinării, își umplea buzunarele cu covrigi la conferințele de după meciuri. „Jucătorilor li se făcea milă de el și îi punea în sacoșă ce rămânea de pe la protocol. Îmi amintesc cum finu’ Cante i-a dat un sandwich o dată, în autocar. Bietul Bre Aur îl mânca cu tot cu staniol de înfomat ce era”, a evocat un veteran, un episod din viața de Victor Hugo pe care actualul așa- zis prezidente o ducea în umbra stelelor de pe teren. Acum ridică mii de euroi de la caseria din Dealurile Popoului. Măcar de ar fi la locul lui, dar parveniții niciodată nu cunosc prințipiile bon sensului și al modestiei. Cam asta-i cu Bre Aur, bre stimați cetitori de rubricuță, asta-i drama sportului rege din Târgușorul nostru. Plin de tăt felul de protejați, nepoți, amante, clienți pulitici, care parazitează muncușoara plină de sudoare a celor care chear muncesc. Rezultatele s-au vazut! Până și copchilașii strigă „hoții”, „rușine” și dezamăgire! Păduchii încasează meleoane iar biata echipă au adus-o la nevel de toloacă.
Atentionare! Acesta este un pamflet, parțial rupt de realitate dar parțial real și nu merge la cremenal!
