Dragi cetățeni, ne vom ocupa puțin, în cele ce urmează, de o întâmplare importantă care s-a pogorât peste orașul nostru. Serefeaua, fapt cinescopic de mare însemnătate pentru viața de cultură a străvechiului nostru oraș milenar, a adus, deopotrivă în sânul comunității noastre prea liniștite, am zice noi, și menestreasă, și cântăreață și actori eclatanți dar și filme mai bune sau mai rele. Dar public, aproape ioc! Oscarurile locale au strâns doar o mână de cetățeni care nu prea aveau ei ce face pe acasă și care lățiți pe trotuar încercau să se dumirească ce se întâmplă pe caldarâm. Cum pe noi nu prea ne-a enteresat decât o mult trâmbițată subproducție locală, parcă Mash îi zice, cu ceva umbre, am tot căutat-o și prin zeare și pe teren dar ghinion! Nu prea am dat de ea! Și am apelat atunci la unchiul nostru care printr-o fericită întâmplare este și critic cinematografic. „Nepoate, ne-a spus unchiul, nu am pomenit în viața mea așa ceva! Un nevăzător care urmărea filmul chiar lângă mine, a facut preinfarct atunci când Mamașa aia sau cum o chema pe actrița prințipală a aruncat cu apă distilată peste altă actriță. Când și-a revenit, bietul om mi-a mărturisit că nu a văzut, nici auzit în viața lui un film mai tâmpit! Eu nu pot decât să fiu de acord cu publicul, care mi s-a părut foarte avizat”. Apoi ne-a mai povestit unchiul că în acest acest film toți erau amatori. Dar amatori! În afară de doamna Maia. Și nu ințelegea unchiul cum naiba a putut ea să joace în așa o panaramă după Patimile lui Christ! Probabil că foamea o fi fost de vină, că au trecut câtiva anișori de când a încasat onorariul de la Domnul Mel și doar câteva mișoare bune de coco de la fratelul Bodănel ar fi putut să o determine să joace roluri în compania Micului Prins Alubabà și a consoartei sponsorului meleonar. Dar despre aceștia vom reveni cu o critică mai amplă, după ce se va dezmetici unchiul nostru, critic de muviuri din șocul vizionării.
Atentionare! Acesta este un pamflet, parțial rupt de realitate dar parțial real și nu merge la cremenal!
