Dragi concetățeni, onorabili contribuabili vom face astăzi o mică dizertațiune asupra locurilor și timpurilor care ni se întâmplă. Chiar dacă nu suntem noi cei mai deștepți dar nici cei mai proști de pe aici. Așa cum am mai pomenit și în alte ocaziuni, țelul rubricuței noastre este fără îndoială considerat de noi unul gentilom. De ce zâcem noi asemenea lucru? Să stăm, stimabililor și să socotim. Fiecare la locurile noastre, unde muncim, ne ducem traiul, ne creștem copiii, alergăm pentru familia noastră dar și înspre bunăstarea generală, a bugetului țării, suntem chinuiți nesmintit de unele întrebări indispensabile. De ce noi ne căznim să respectăm legea dar alții care o calcă sub copite nu pățesc mai nimic. De ce noi nu furăm nimic de la nimeni și ducem o viață împovărată dar alții care fură de la toți par împliniți pe câteva vieți de acum încolo, duc viață fără griji și râd de franchețea și de demnitatea voastră? S-ar putea să vă întrebați întristați, atunci când vă drămuiți câștigul, să alegeți între o pâine mai albă și plata facturilor de ce politichieni nesătui dar și miliardari de carton, țepari și mâglisitori se îmbuibă fără grijă din sperțuri și mangleli, sub privirile nepasătoare sau poate neputincioase ale organelor țării? De ce scriem noi despre șpăgile eterne de la u,m,f, par egzampl sau de ce îi criticăm pe moftangii și pe găștile lor care mimează interesul public, îndestulând intâi neamurile, amantele și clientela, când autoritate se face că nu vede? Poate vă întrebați cu ce unul, mare capelmaistru pe la Hoarda de H’Aur, par egzampl, a cumpărat juma’ de oraș, când se știe că era un pârlit de venetic care plimba trei autobuze puturoase la stradă sau cum de, un țepar dat în vileag, care te vinde și te cumpără, face meleoane cu numai câteva sute de epuroi chirie pe ditamai mauzoleul de sute de metri pătrați în buricul târgului? Noi zâcem că vă întrebați și de ce un pomanagiu, care își mai caftește și colegii de la congregație, merge la crâșmă si își rezolvă treburile în timpul programului, fiind platit de voi din puținul vostru cu mii de epuroi la lună? Și de ce finul pușcăriașului Fane Chiu, bunăoară, a fost absolvit de acuzațiuni grele, în timp ce voi plătiți scump dacă treceți din greșeală pe culoarea galbenă a semaforului, deși legea vă permite, pentru ca nu ați putut opri in siguranță dar milițianul decretează că ați trecut pe roșu? Negreșit vă mai întrebați, stimabililor, cum poate fi numit consilier de ministru agricol unul dat afară că nu își putea justifica averea și cum poate juca roluri de om al legii în filme un șarlatan care zâce că face filme dar care e giudecat pentru instigări la falsificări și alte abuzuri publice? Și câte și mai câte, pe care nu le mai amintim aici, că le-am tot scris la vremea lor, de s-ar putea încărca manuscrisele în sute de vagoane! În ce lume bizară trăiți și trăim stimați contribuabili! Dar nu vă fie frică, nu sunteți chiar stingheri pe lume. Un om săritor, cu necazuri și probleme și el, a găsit totuși vreme și resurse de a imaginat rubricuța noastră, intitulată sugestiv ” Morții mamii lor!”. De ce? Pentru ca precis întrebarile voastre legitime să nu se piardă prin Cosmos sau prin alte părți. Vă mulțumim că ne citiți și urmăriți-ne în continuare și veți vedea că întrebărilor voastre li se vor contura, încet, încet răspunsuri. Pentru că avem de partea noastră și o înțelepciune populară, stimabili oameni neademeniți și strădalnici. Și care zâce fără șovăire că „ulciorul nu merge de multe ori la apă”, stimabililor! Și că dreptatea deși zace strâmbă, se va înzdrăveni, se va scula si pe mulți îi va îndrepta la lucrul legii.
Atentionare! Acesta este un pamflet, parțial rupt de realitate dar parțial real și nu merge la cremenal!
