Stimați cititori, vom vorbi astăzi la rubricuța noastră despre o serie de atârnători ai sistemului care deși nu produc mai nimic, primesc de la bugetul schingiuit al țărișoarei, pe undeva aproape de 30 de miare (IN EPUROI) anual. Bani la care mulți dintre domniile voastre, stimabili contribuabili, nici nu visați, deși vă spetiți muncind zi lumină. Acești sinecuriști, ajunși fără concurs, care nici măcar nu dau și ei măcar un interviu, acolo, pentru cele 5 salarii minime pe economie de încasat lunar, sunt numiți pur și simplu de către cetățenii aleși șăfi de domniile voastre, o dată la patru anișori. Ei provin din galeria paraziților care se învârt în jurul găștilor politichienești, oameni de casă, amante și alte vertebrate aflate în grația mahărilor locali sau de la centru. Avem și noi la frumosul nostru Târg, dragi ieșeni, un june care bagă tot timpul capul în poză, alaturi de jupânul Costeluș și de ceilalți doi târâie-mapă, pe la diverse inaugurări de șosele, toalete și veceuri, ori terminale aeropurtate, ori sărbăutori câmpenești, ori multe alte ocaziuni mâncătoare de fonduri. Junele pus „cauntimeșter” mai zâce și el ceva de Paște sau de Crăciun, în fața camerelor de înaltă rezoluțiune, de la divizia de propagandă a jupânului giudețului. În rest, băiatul pare liniștit, nu face rău la nimeni dar nici nu pare să elaboreze ceva măsurabil în ban public. Totuși, discutând noi despre asta într-o zi cu unchiul nostru, care le știe aproape pe toate, după cum de acum știți, ne-a deschis el ochii mai profund asupra acestui personaj. „Nepoate, nu tot ce zboară se mânâncă.” zâce unchiul. „Acest băiat, da pare el liniștit da’ numa’ Dumnezeu știe ce e în sufletul lui. El e săgeata lui Costeluș, de ani de zile e în solda lui, a scris tăte publicațiunile, chiar și de la Don Patronul tău. Știu ca tu ești mai nou pe aici dar trebuie să știi că contimanajerul ăsta, cum spuneți voi, știe tăte secretele jupânului. A fost peste tăt cu el, și când s-a primit tabla, și pe la Părlăment, la menester nu mai zâc. E chinuit tare băietul ăsta, că dacă îl iau vânjoșii ăia de la deneu la scuturat, zâce tăt ce știe. De asta îl ține Costeluș în puf, de asta l-a sinecurit, că e dsator tare dar și de poltronerie. Așa că nu-l mai invidiați că ia și el 2-3000 de coco, acolo pe lună. Copchilu’ aista și-a vândut sufletul deavolului pentru bruma asta de câștig și numa’ el știe cum tresare noaptea în somn când aude zgomot la ușă !”. Așa ne-a spus unchiul nostru. Puțin cam încifrat, am zâce noi, dar promitem să mai cetim și să mai documentăm. Cine știe, poate iesă o poveste scrisă de enteres public de aici. Acum, noi știam ceva, că se ocupa cu grădina zoologică a baronașului de la fronteră, dar nu ne-am închipuit chear așa grozăvii. Ce să mai purtăm vorba, nebănuite sunt căile Domnului și mult dărușag pot ascunde ăstia care par ei păciuiți. Ne mai pomenim stimabililor și mâine, să vedem cine mai apare în ilustrată, la rubricuța noastră. Ceau!
Atentionare! Acesta este un pamflet, parțial rupt de realitate dar parțial real și nu merge la cremenal!
