O promoție valoroasă, de suflet, o întâlnire încărcată de emoție și nostalgie, o reîntoarcere în spațiul miraculos al școlii, cu bucuria de a asculta povești de viață, amintiri din anii de liceu, ani trăiți cu rost, cu încredere și frenezie, în atmosfera unui liceu de elită.
„Am reluat, alături de elevii mei, ca profesor, ca diriginte și ca părinte, de data aceasta, un simbolic periplu printre întâmplări cu liceeni inteligenți, studioși și creativi, alteori neliniștiți, răzvrătiți, interogativi, care au găsit în universul negruzzist porți spre cunoaștere, spre lumea științei, spre lumile provocatoare ale informaticii sau ale medicinii, spre carte, cultură și literatură, definindu-și treptat opțiunile, vocațiile, idealurile.
Iar melancoliile sunt, firesc, ale absolvenților anului 2003, deveniți acum tineri maturi, împliniți profesional și uman, dar și ale noastre, ale profesorilor, cei care ardem odată cu fiecare promoție și încercăm, apoi, să ne recompunem din cenușă, ca neistovite păsări Phoenix, mistuite de pasiunea pentru profesie…
Medici, informaticieni, profesori, ingineri, cercetători, juriști, avocați sau judecători, psihologi, cu experiențe internaționale, cu trasee universitare onorante, toți au revenit emoționați spre acea “vârstă de aur”, “vreme a neliniștii” adolescentine, spre starea aproape paradisiacă, evocată acum cu maturitatea vârstei.
Amintiri despre experiențe de cunoaștere și lecții interesante, despre examene și olimpiade, elogii pentru mentori care au deschis drumuri prin știință, pentru pedagogi adevărați care le-au luminat înțelegerea sensurilor existențiale…Fluviul amintirilor a decupat și secvențe pline de umor, ironii blânde, nașterea unor prietenii de o viață, povești de iubire năvalnică, curajul de încălca uneori reguli și cutume școlare, cu teribilismul cunoscut al vârstei.
Am răsfoit file de album, pagini de catalog, am hoinărit prin săli de clasă, am încercat să fixăm clipa în “instantanee” care să ducă mai departe firul narativ, am povestit, apoi, în umbrele serii târzii, despre căutarea timpului pierdut și regăsit, parcă, acum, sfidând trecerea și anii. Un gest de recuperare sugestivă a propriului trecut – deopotrivă ei, absolvenții anului 2003 și noi, profesorii lor, captivi definitiv între “zidurile de cetate negruzzistă”, ziduri care care ascund miracole, idealuri, sentimente, paradisuri regăsite, care închid și redeschid povești de școală și de viață, spre neuitare”, a declarat prof.dr.Camelia Gavrila, directorul Colegiului Național „Costache Negruzzi” din Iași.
