Ce poate fi mai palpitant, dragi cetitori ai rubricuței noastre, decât să fii procoror și să te ia ai tăi la hățuit. Așa ar fi și în cazul unui alt giustițiar incoruptibil de talie aproape enternățională, nea Horodincă, cel care s-a luat de chept cu doi amărâți de melițieni, pe un drum sătesc la vreme de seară. Spaima enterlopilor, dirijorul absolut al mascaților cu mușchi de oțăl și care elimină dimineața cărbuni încinși la budă, a ajuns o minge de ping-pong, plimbat ca un cățel chelfănit pe la enspecția giudiciară, unde îl ceartă nenii și tantele de enspectori. După ce a dat cu melițienii sătești în gard, enspectatu Horodincă s–a mai ales și cu o plângere penălicească de la unul, Zamolxeanu, că i-ar fi pospăit nește hârtii de acuzare. Vremuri grele pentru tartorul care se lua de gât cu enterlopii și nouă ne vine greu să credem că e așa din senin. Ce-i drept că a fost și dumnealui cam bățos cu caschetații ăia amărâți, că se umflase orzul în domnia sa dar și dușmăneii dumnealui din sistem i-au pus gând rău. Ce să caute un șoldovan gras șî chelios la cârma derecției antimafea, mai ales unu bățos? Punem pariu că așa gândeau măgistratorii mitici, atunci când a ajuns el șăf mare peste ei la Căpitală Așa că l-au potcovit, mai de ici mai de colo, până aproape l-au dovedit. Dar om mai trăi șî om mai vedea dragi cetitori, că răsturnările sunt îndătinate în lumea măgistrățească, că au fost unii de s-au sculat și pe mulți i-au mai popit, vorba Bădiei Lăpușnean, cel otrăvit de boierii subalterni ai lui cei hicleni.
Atentionare! Acesta este un pamflet, parțial rupt de realitate dar parțial real și nu merge la cremenal!
