Ioan Loghin, din comuna Fărău, este decanul de vârstă al veteranilor de război din județul Alba. A luptat în cel de-Al Doilea Război Mondial, iar de atunci a rămas cu o grămadă de schije în corp. Doar o minune a făcut ca Moș Loghin să supraviețuiască, ba chiar să se bucure de o sănătate de fier. Doar în urmă cu doi ani a rămas aproape orb, dar, chiar dacă are aproape 103 ani, s-a găsit o soluție și pentru această problemă, iar după o operație care a durat doar trei minute, bătrânul și-a recăpătat complet vederea.
De când l-a lăsat vederea, în urmă cu doi ani, Moș Loghin a avut nevoie să fie însoțit permanent. Se deplasa doar prin gospodărie și nu se despărțea de cârje. În luna august a acestui an, copiii l-au dus la doctor, în Alba Iulia.
La 103 ani, Moș Loghin și-a recăpătat complet vederea după o operație de doar trei minune
Medicul oftalmolog Teodor Holhoș și echipa sa de la clinica de oftalmologie au făcut adevărate minuni cu ochii bătrânului. Intervenția chirurgicală a presupus înlocuirea cristalinului și a fost un adevărat succes. Acum, bătrânul vede aproape perfect atât de la apropiere, cât și de la distanță.
Moș Loghin a fost rănit grav pe front. De 70 de ani, bătrânul trăiește cu schijele războiului în corp, potrivit ocnamuresinfo.ro. Bătrânul a avut 10 copii, dar unul dintre a plecat în lumea celor drepți. O singură fată îi este aproape. Locuiește în satul vecin și vine zilnic ca să le facă de mâncare părinților.
Bătrânul a fost abandonat de camarazi în groapa în care se refugiase
Ioan Loghin a fost încorporat la Batalionul 5 Vânători de Munte din Abrud şi a ajuns până în Cecenia. În urma unui atac al partizanilor ruşi, a fost grav rănit la picioare, în Crimeea. Din păcate, a fost abandonat de camarazii săi în groapa în care se refugiaseră şi unde au fost atacaţi ulterior. A stat acolo inert până spre seară. A suferit de sete și de dureri insuportabile, dar nu s-a dat bătut.
A fost operat într-un spital improvizat, iar recuperarea a durat vreo cinci luni, în spitale din Crimeea, Corabia şi Caracal. Nu credea că va mai putea merge vreodată, ba chiar exista riscul să-i fie amputate ambele picioare. Doar o minune a făcut să-și revină complet și să-și vadă de viață.
În 1946, s-a căsătorit, iar tot restul vieții s-a ocupat cu îngrijirea celor 10 copii, cu munca câmpului și cu creșterea oilor.
