Astăzi, una scurtă de week-end, cu și despre nea Horodincă, înaltul procoror care s-a dat măreț noaptea, pe întuneric, față de cei doi amărâți de tablagii care l-au tras pe dreapta, pe un drum amărât de giudeț. Știm deja că nenea cătiușar e controlat la sânge de niște mahări procoricești. Dar pe lângă asta, bimbașii l-au mai înhămat pe venerabilul Horodincă la încă o mecanizare penalicească. Un biznisman creștin s-a jeluit la inspecțiunea giudiciară că nea H l-ar fi betegit cu măscați și l-ar fi asuprit cu interogatorii antedatate. Și din una, jalbele împotriva procororului fudul s-au făcut două, ceea ce nu poate să fie bine să nu fie rău. E foarte posibil ca fimeile melițienilor pe care i-a repezit bibicul în noaptea fatidică, pe drumul giudețean ponosit, să îl fi pus pe toacă sau să fi mers la un popă sa-i deie ban și să-i închidă cartea, că prea îi merge din cura-n cap temutului bimbașă de mascați. De unde și vorba înțeleaptă a bunilor noștri, pe care nu trebuie să o suptestimăm: cât de mari și durdulii am fi crescut noi, nu de puține ori, ci chear întotdeauna, gura bate curu! Dacă față de melițienii comunali tăcea, că nu i-ar fi căzut galoanele dintr-un amărât de proțes verbal, dacă nu filosof măcar neurmărit șî necontrolat Horodincă rămânea. Șî procoror.
Atentionare! Acesta este un pamflet, parțial rupt de realitate dar parțial real și nu merge la cremenal!
