„Admite plângerea formulată de petentul Zămosteanu Cristin (fost Ungureanu). Desfiin?ează soluţia de clasare dispusă prin ordonanţa din 07 august 2023, în dosarul penal nr. 432/P/2023 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Secţia de urmărire penală şi criminalistică şi ordonanţa nr.290/II/2/2023 din 11 septembrie 2023 a procurorului şef al aceleiaşi secţii şi trimite cauza la procuror pentru a începe urmărirea penală. Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului. Definitivă. Pronunţată în şedinţa din camera de consiliu, astăzi, 15 noiembrie 2023”, se arată în decizia instanței.
Horodniceanu este acuzat de omul de afaceri din Iași că a antedatat o ordonanță după ce a fost ales în CSM.
„Prin Plângerea penală formulată în data de 24 iulie 2023, am sesizat organelor de urmărire penală faptul că în cursul lunii iunie sau iulie 2023, dl Horodniceanu Daniel, având la acea dată calitatea de vicepreşedinte al Consiliului Superior al Magistraturii, a semnat şi a antedatat o ordonanţă presupus a fi emisă în data de 4 ianuarie 2022 într-un dosar pe care îl instrumentase anterior alegerii sale în cadrul Consiliului Superior al Magistraturii, toate acestea cu complicitatea materială a dlui Popa Ioan, acesta din urmă având în continuare calitatea de organ de cercetare penală în respectiva cauză. Am arătat că este evident că ordonanţa a fost antedatată deoarece în data de 1 martie 2022, printr-o adresă scrisă, chiar dl Horodniceanu a arătat că ordonanţa în discuţie încă nu fusese emisă. Suplimentar, după cum voi arăta infra, există şi alte aspecte de fapt care conduc înspre aceeaşi concluzie.
Soluţia de clasare, dispusă fără ca măcar să se înceapă urmărirea penală în cauză, se întemeiază pe o singură idee – nu este nelegal ca organul de cercetare penală să redacteze un draft de ordonanţă, iar procurorul de caz să semneze acel draft şi, suplimentar, procurorul de caz nu are doar dreptul, ci şi obligaţia de a citi şi analiza actele din dosar. Astfel, în soluţia de clasare se omite cu desăvârşire chiar esenţa plângerii penale – la momentul la care a fost semnată ordonanţa, plasat temporal cu certitudine după data de 7 februarie 2023 şi probabil undeva între luna iunie şi luna iulie a anului 2023, dl Horodniceanu nu mai era procuror de caz. Mai mult, dl Horodniceanu, potrivit art. 23 alin. (2) din Legea nr. 305/2022 nici măcar nu mai putea exercita activitatea de procuror. Totuşi, acesta a avut acces la dosarul cauzei şi a emis o ordonanţă, iar pentru a conferi o aparenţă de legalitate acesteia a antedatat-o, menţionând împrejurarea neadevărată conform căreia ar fi fost emisă în data de 4 ianuarie”.
- Or, cum este posibil ca în data de 1 martie 2022 dl Horodniceanu să arate că urmează să răspundă la obiecţiunile formulate de către inculpaţi, având nevoie de timp suplimentar din cauza amplorii obiecţiunilor, dar, pe de altă parte, ordonanţa prin care s-a răspuns la obiecţiuni să existe deja din 4 ianuarie 2022? De asemenea, dacă la 1 martie 2022 dl Horodniceanu invocă amploarea obiecţiunilor ca motiv pentru care nu a apucat să răspundă, cum ar fi putut deja răspunde în 4 ianuarie 2022? Dacă dl Horodniceanu chiar ar fi răspuns la obiecţiuni în data de 4 ianuarie 2022, de ce în data de 1 martie 2022 ne-ar fi spus că nu a apucat să răspundă la obiecţiuni? Dacă ordonanţa exista, de ce dl procuror Horodniceanu nu a anexat-o răspunsului oferit judecătorului de drepturi şi libertăţi sau, pur şi simplu, de ce nu a indicat faptul că această ordonanţă există? Mai mult, de ce această ordonanţă nu s-a aflat la dosarul cauzei în tot acest timp? De ce această ordonanţă nu a fost comunicată în contextul în care a fost solicitată în mod repetat de către apărătorii dlui Zămosteanu, precum şi de către judecătorii de drepturi şi libertăţi învestiţi cu soluţionarea cauzelor anterior prezentate? De ce această ordonanţă din 4 ianuarie 2022 ar fi fost comunicată abia în 18 iulie 2023, deşi prin dispozitivul său se dispusese comunicarea acesteia către apărătorii dlui Zămosteanu? În condiţiile în care, potrivit 94 alin. (4) C. proc. pen. nu ar mai fi putut fi restricţionat accesul dlui Zămosteanu la dosarul cauzei decât 10 zile, de ce nu a fost comunicată această ordonanţă în contextul uneia dintre nenumăratele cereri de comunicare a ordonanţei sau odată cu comunicarea copiilor aferente celorlalte acte din dosar?
- Răspunsul este unul singur şi este evident – ordonanţa în discuţie nu a fost emisă în 4 ianuarie 2022. Totodată, raportat la faptul că nici măcar la termenul din 7 februarie 2023 fixat în dosarul nr. 84/45/2023 aflat pe rolul Curţii de Apel Iaşi, procurorul de şedinţă nu cunoştea nimic despre existenţa acestei ordonanţe, deşi, dacă ar fi existat, acesta ar fi cunoscut un atare aspect, putem concluziona fără vreo rezervă că Ordonanţa din 4 ianuarie 2022 a fost emisă abia după data de 7 februarie
- Or, începând cu ianuarie 2023, dl Horodniceanu ocupă funcţia de vicepreşedinte al Consiliului Superior al Magistraturii. Din această perspectivă, potrivit art. 23 alin. (2) din Legea nr. 305/2022 privind Consiliul Superior al Magistraturii, el nu putea să exercite activitatea de procuror. Implicit, tot din luna ianuarie 2023, dl Horodniceanu nu mai deţine calitatea de procuror în dosarul nr. 138D/P/2019.
„Având în vedere că în 18 iulie 2023 a fost comunicată Ordonanţa datată 4 ianuarie 2022, deşi la data de 2 martie 2022 (adică la două luni ulterior momentului în care se presupune că ordonanța a fost emisă) procurorul Horodniceanu susţinea că această ordonanţă este în lucru, dată fiind amploarea lucrii, faptele descrise anterior pot întruni elementele constitutive ale mai multor infracţiuni”, se arată în sesizare.
„Deşi dl procuror Horodniceanu cunoştea foarte bine faptul că ordonanţa din 4 ianuarie 2022 nu avea cum să existe la acel moment, mai ales în considerația faptului că acesta personal a informat JDL din cadrul Tribunalului Iaşi, la data de 2 martie 2022, că mai are nevoie de timp pentru a soluționa obiecțiunile având în vedere amploarea materialelor înaintate în apărare, a ales să întocmească și să semneze în fals documentul. Această conduită poate fi justificată doar de o nevoie a acestuia de a acoperi alte eventuale încălcări ale legii, dat fiind faptul că începând cu ianuarie 2023 acesta nu a mai deținut calitatea de procuror de caz, începându-şi activitatea în cadrul CSM. Astfel, dl. procuror nu mai avea posibilită a de a întocmi acte procesuale în cauză, văzându-se nevoit să antedateze documentul.”, se mai arată în sesizare.