Agamiță Dăngălache dar șî alți moftangii, s-au dat în stambă pe tribuna lui Miăiță. Cronică de 1 dec.

0
256

Stimabili cetățeni ai Iașului! Personagii mai apăsătoare nu s-au aflat nicicând în tribuna premarelui nostru, Miăiță cel milos, den țentrul frumosului nostru muncipiu, cu ocaziunea Sărbătorii noastre Naționalicești! Atât de penibile figurine încât, chear cu toată zarva di pe colo, îl puteai auzi deslușit pe nenea Iancu hohotind, pe deasupra Sfintei noastre Metropolii, de crăpau până șî mîtzele lu Badia Ion, care mâncau liniștite uiscasu la interior, crăcite pe horn, în bojdeuca cu căldura în cloazoane trasă pe cheltuiala lu Don Costelo, den banu public. Iar pe premare numa nu l-a apucat strechea auzind ce trăsnăi debitau envitații lui la Marea Sărbătoare Năționale, de se zărea fără dubiu, dar fără dubiu, neplăcutul pe fața lui. Stimabililor, pe lângă faptul că Don Costelo, baronetele de la hotar, s-a fost apucat de cufureală, că nici nu a mai urcat pe tribună, Tipcojocărescu șî cu Agămiță Dăngălache au făcut-o de mare oaie. Că s-au enervat șî cei din populime de a început să zbiere la ei cumetrele, precupețele și gospodinele din rândul întîi, de le lua naiba, să lase politruchii mânăreala electoralistă! Perfectul Tipcojocăresc a bătut câmpii cu un discurs scris de vreun cațăvenc de pi la Patrihoțul Naționale, de nu înțelegea nime o iotă din ce bălăngănea el de pe hărtie. Iar Dăngălache, pus pesemne să mascheze lipsa Donului care nu se mai putea dezlipi de la umblătoare, debita numai nătângeli sforăitoare. Așa am aflat noi cu tății de la moftangiu, cum că Unirea cea Mare s-a făcut între provinciile României, rezultând o singură țară! Poftim neghiobie semidoctă, stimabili contribuabili! Șî multe alte inepțeli, menite să bolunzească populimea nerăbdătoare să halească, până la crăpare, fasolica cu ceolan pregătită pe cheltuiala lui Miăiță Panseluță, den gologanii muncipiului. Mai erau pe acolo șî niște papagali ieșiți la vezibilitate electoralicească, ca par egzampl Caricel Pompa înțolit în costum tradițional de turc. Dar șî Alumoraru, cu o pălărie de pițiponc pe bostănete. Cel mai nedumerit pe tribună, după amfetreonu Miăiță, părea Ipeseù Metropolit, care căta mirat, cu rătăceală, la menajeria în mijlocul căreia nimerise. Doamne Sfinte, de ce zăludeală mai are parte frumosul nostru muncipiu în aceste vremuri! Ca niciodată, nene Iancule, să ne ierți matale, că aștia o fac de oaie mai ceva ca moftangiii din vremurile frăției tale, de pe la Haimanale și Capitel!

Atentionare! Acesta este un pamflet, parțial rupt de realitate dar parțial real și nu merge la cremenal!

5 1 vote
Article Rating


Abonează-te
Anunță-mă
0 Comments
cele mai vechi
cele mai noi cele mai votate
Inline Feedbacks
View all comments