A fi sau a nu fi! Reftor! Stimabililor, sindromul Nic O’Laie Ceașcă a atins, după lupte seculare care au durat treij de ani, cote apocaliptice. Tăte coatele goale din mediul universitare, care acu patruj de ani și mai bine se încălzeau la reșou prin cămine șî dădeau râle gheboase în dormitor după ce haleau fasolea șî varza de prin cantine, vor să nu mai plece din tronurile reftoriale. Am asistat cu toții, zilele trecute la mascarada alegerilor pseudodemokratice de la umefe, recte fabrica de doftori, unde Viorică Sripcămică și-a asigurat bimbășia până la deces. La oniversitatea veții, dinastia Jitărică, care nu mai știe nici el de când bimbășește pe colea, a mai prins încă 5 ani și va mai prinde șî următorii 25. Dacă va mai trăi până atunci? Da, pentru că nesâmțitorii trăiesc mult. Șî bine. Acușica se pregătesc și ceilalți doi bibici, nea Cașcăval șî cu voia domniilor voastre, Tudoricăăă Reftorică Todericăăă!! Bibicul e cireașa de pe tortul kaizerilor academici ai frumosului Târg băhluenesc de lângă Pălas! Cum spuneam, stimabililor, nu le mai ajunge moftangiilor poterea. Susținuți de nește găști de tip mafiot cu care împart cașcăvalu, benefiții și înfluense, foștii fomiști din campusurile timpurilor străvechi soțialiste, tăți cu foncții pe la uasecere, au prins hățurile șî nu le mai lasă. Școala de partid a pu Nea Nicu, ce mai! Ce să mai zâcem în plus la asemenea d’ale carnavaluri academițe, garnisite cu de toate?! Trăiască ai noștri, nene Iancule! Și Farfuridi de la Uti, șî Brânzovenescu de la Veață, șî Dom Trahanache de la Uaici. Dar și Veorică Lampămică de la Umefică. Trăiască!
Atentionare! Acesta este un pamflet, parțial rupt de realitate dar parțial real și nu merge la cremenal!
