România are 5 milioane de pensionari. Tot mai puţini oameni muncesc. Numărul mediu de pensionari, în trimestrul al III-lea al anului 2023, era de 4,979 milioane.
România are 5 milioane de pensionari. Tot mai puţini oameni muncesc. Numărul mediu de pensionari, în trimestrul al III-lea al anului 2023, era de 4,979 milioane, în creştere cu o mie de persoane, faţă de trimestrul al II-lea al anului 2023.
Aşa arată datele publicate de Institutul Naţional de Statistică (INS). Pensia medie lunară a fost de 2.117 lei, în creṣtere cu 0,4%, faṭă de trimestrul precedent.
România are 5 milioane de pensionari
”În trimestrul III 2023, numărul mediu de pensionari a fost de 4.979.000 persoane, în creştere cu o mie persoane faţă de trimestrul II 2023; numărul mediu de pensionari de asigurări sociale de stat a fost de 4.601.000 persoane, în creştere cu 3.000 persoane faṭă de trimestrul precedent; pensia medie lunară (determinată luând în calcul sumele pentru pensiile tuturor categoriilor de pensionari – de asigurări sociale, invaliditate, urmaş etc.- plătite de casele de pensii) a fost de 2.117 lei, în creṣtere cu 0,4% faṭă de trimestrul precedent”, arată datele INS.
Faptul că avem în jur de 5 milioane de pensionari este deja cunoscut de mulţi ani de zile. Problema este că populaţia ţării îmbătrâneşte, pentru că naţiunea are o demografie negativă.
O altă mare problemă este ocuparea forţei de muncă, extrem de deficitară. în mare parte din cauza emigratiei, în ultimii 10-15 ani peste 2 milioane de români plecând în străinătate, ceea ce înseamnă aproape 20% din forţa de muncă.
Sociologii ştiu că, de regulă, din emigranţii unui stat, dincolo de aspiraţiile guvernelor şi declaraţiile politice, numai în jur de 15% revin în ţările de origine.
Populaţia României a scăzut de la 22,8 milioane, în anul 2000, la 19,1 milioane, în anul 2021, şi se preconizează că va scădea la 17,8 milioane, până în anul 2030, conform ZF.
Piaţa muncii din România avea aparent rezultate foarte bune, înainte de criza generată de pandemia de COVID-19, pentru că rata şomajului, în categoria de vârstă de 15 – 64 de ani, scăzuse la 4%, în anul 2019.
Este cel mai scăzut nivel din ultimii 20 ani, mult sub media UE, de 6,8%. Dar motivele acestei situaţii aparent bune ţin de felul cum este scrisă legislaţia şomajului.
Astfel, chiar dacă avem foarte puţini şomeri, rata ocupării forţei de muncă rămâne scăzută (65,6%, în anul 2020) în raport cu media UE (67,5%).
Rata de inactivitate a României (30,8%) este printre cele mai ridicate din UE27, iar participarea la piaţa muncii (69,2%, în 2020) este printre cele mai scăzute, ceea ce limitează oferta de forţă de muncă.
Care este cauza? Unde este restul forţei de muncă? Fenomenul NEET’s, despre care am mai scris anterior, este explicaţia. NEET înseamnă, în nomenclatorul european al pieţei muncii, “Not in Education, Employment, or Training”.
Este vorba despre tineri aflaţi între 15 şi 29 de ani, care nu sunt în sistemul de Educaţie, nu muncesc şi nu sunt nici în formarea profesională, pentru a-şi găsi un loc de muncă.
În sistemul de tip vest-european, aceştia apar în evidenţele de şomaj, în sistemul românesc nu, aşa că România are din acest motiv nişte statistici de şomaj extrem de pozitive.
7,6 milioane de români, populaţie ocupată
Efectele sunt vizibile în balanţa ocupării forţei de muncă. Potrivit acesteia, la 1 ianuarie 2022, populaţia ocupată civilă era de 7,6 milioane de persoane, dintre care salariaţi 5,5 milioane de persoane.
Cei mai mulţi salariaţi lucrau în sectorul Serviciilor (3,5 milioane de persoane) iar în Industrie și Construcţii erau ocupate 1,85 milioane de persoane.
Să recapitulăm: avem puţini şomeri, cam 11% (cred autorităţile române că) ar fi NEET’s (dar noi credem că sunt mai mulţi), iar cererea de forţă de muncă este foarte mare.
Magnetul de lucrători străini
Din acest motiv, mediul privat o satisface cu străini, veniţi din lumea a treia. Pur şi simplu, majoritatea tinerilor NEET’s refuză să lucreze ca livratori de bunuri de consum cu trotineta electrică, bicicleta, motocicleta sau maşina. Aşa că marile oraşe s-au umplut de sri lankezi care fac acest serviciu. NEET’s nu vor să lucreze în pizerii, covrigării sau să întindă pe plită aluatul de clătite, aşa că aici găsim cu precădere nepalezi, indieni sau pakistanezi, ori africani.
Există un centru logistic al unui mare retailer, lângă care, la orele serii, sri lankezii se adună, când ies de la muncă, cu zecile, înainte să plece unde sunt cazaţi. Metodele prin care se rezolvă aceste probleme sunt complexe.
Legislative, în primul rând, de tip “băţ şi morcov”, care să le stabilească NEET’s-ilor că nu au voie, dacă sunt iniţial şomeri, să nu facă formare profesională, iar după ce o fac să fie atraşi să se angajeze, nu să stea acasă pe ajutor social sau banii părinţilor.
