Am asistat și noi, stimabili concetățeni, cum feleala locală a urmașilor lui Don Fene din frumosul muncipiu și giudeț, a împărțit premii cu duiumul la un fel de gală electorală. Un gest frumos, de altfel, să onorezi gospodari de nădejde ai locului. Dar. Pe lângă bibici merituoși, care chear înseamnă ceva, au fost strecurați și tot felul. Păi să-l luăm de exemplu pe Don Patron Fitman, care a devenit deodată o somitate în grațiile gălbejiților din Podu Roș. Nu ne amintim să îl fi băgat în seamă Don Costelo Cap de Fer până ieri pe Don Fitman. Deodată l-a așezat peste tăți șăfii de spitale. De când a cumpărat o gazetă, se înțelege. Dar cel mai tare moment a fost atunci când s-au premiat moftangiii între ei. Nea Romică, deontologul de la T4, a primit șî el premiu. Am râs mult, stimabililor. Penibile șî comice momente . Premarele Miăița, obligat șî el de conjunctură să zâcă câte ceva, părea șî el cam bălmăjit de situațiune. Se uita șî el la circul cu premiul lui Romică, chinuindu-se mult să nu izbucnească în uimire. Unchiul nostru a fost prezent șî el la comèdia aceasta metalică. „Măi nepoate, o ciobăneala poleită mai mare ca asta nu am văzut în veața mea. Să inviți lume bună acolo și să își dea premii între ei, asta nici la ceapeuri de pe vremuri nu se întâmpla. Să ai în muncipiu profesori renumiți, chirurgi de seamă, oameni mari șî să pupi în fund pe unul cu prăvălie medicală, pe care nu îl băgai în seamă pe când nu avea zear, e de-a dreptul sinistru. Ce vrei, ce te poți aștepta de la discipolii unui vânzător de trănsformatoare rebobinate pe meleoane de la buget.”, ne-a zâs unchiul, dând dând din mânuri a lehamite. Ce să facem, bibicilor, atât se poate atât îi duce capul. De gumă șî de fer.
Atentionare! Acesta este un pamflet, parțial rupt de realitate dar parțial real și nu merge la cremenal!
