O femeie din Gorj a reuşit performanţa să păcălească un italian de 78 de ani să îi trimită aproape un milion de euro. Femeia care a lucrat în Italia ca dansatoare le bară i-a promis pensionarului că îl ia de soţ, însă acest lucru nu s-a mai întâmplat.
Jurnaliştii italieni au vrut să vorbeasă cu românca, doar că nu au fost întâmpinaţi prea bine. Femeia l-a bătut cu geanta pe unul dintre ei.
Femeia, dansatoare la bară în Italia, a fost condamantă anul trecut la cinci ani de închisoare pentru înşelăciune. Instanţa a mai stabilit şi daune materiale în valoare de peste 670.000 de euro.
O româncă din Gorj a sedus un italian de 78 de ani și i-a luat aproape 1 milion de euro
Românca i-ar fi promis italianului de 78 de ani, că se vor căsători și vor întemeia o familie, dar după ce l-a convins să-i vireze sume importante de bani, nu i-a mai răspuns la telefon, scrie Observator.
Femeia cu 42 mai tânără decât bărbatul a făcut recurs, iar o decizie ar putea fi pronunţată luna viitoare.
Ce a pățit un italian care a cheltuit jumătate de milion de euro cu amanta româncă? Război la cuțite
O bătălie juridică care a durat ani de zile și care s-a încheiat în cele din urmă cu o confirmare a sentinței în primă instanță și o anulare a acesteia în apel, când Curtea a considerat că (excluzând pensia alimentară a fostului soț), soția divorțată „avea alte mijloace de a-și satisface sau garanta creditul”.
Pe de altă parte, Curtea Supremă a decis să facă apel la conceptul de „prodigalitate”, definit de Curtea Europeană a Drepturilor Omului ca fiind tendința (aproape patologică) de a cheltui banii în mod excesiv „în raport cu condițiile socio-economice și cu valoarea care poate fi atribuită în mod obiectiv banilor” și care nu poate fi atribuită unei eventuale probleme psihice de care suferă fostul soț (exclusă, de asemenea, de „avizul medico-legal”), dar care, cu toate acestea, implică riscul de sărăcie.
Curtea Supremă este de acord cu reclamanta: „Fostul soț trebuie să plătească pensia alimentară”
Făcând un mic pas înapoi, în hotărârea sa, Curtea Supremă ține să reitereze că „o persoană este liberă să dispună de bunurile sale, chiar și într-o măsură mare și largă, reducând ceea ce dispune în mod legitim” și nimeni, în acest sens, nu îi poate spune fostului soț al femeii cum să își cheltuiască banii.
Cu toate acestea, această libertate nu poate implica, nici măcar colateral, „o condiție în care, nu numai că nu mai este în măsură să asigure îndatoririle care i-au fost deja impuse”, cu referire clară la pensia alimentară cerută celui care a fost cândva soțul ei de către fosta soție, „ci chiar și cele în favoarea propriei persoane, care altfel ar fi obligată să recurgă la instrumentele de ajutor public care urmează să fie solicitate în ciuda propriei capacități de a duce o viață demnă”.
