Alfred Bulai, acuzat de abuzuri sexuale. Profesorul de la SNSPA le-ar fi cerut studentelor să se dezbrace în fața lui: ”Mi-am dat hainele jos și mi-a zis: Și chiloții”

• Profesorul încearcă până are succes. Pe unele studente le pipăie sau încearcă să le sărute, cu altele ajunge să facă sex. Le induce sentimentul că ele sunt vinovate pentru ce se întâmplă, potrivit înregistrărilor și mărturiilor. „Îmi spunea că eu sunt cea care îl seduce”, relatează una dintre victime.

• „Profesorii știu”, „studenții știu”, „nu e ceva care să nu se vadă”, afirmă unii dintre cei peste 18 martori și victime din generații diferite, cu care Snoop a discutat.
  
• „Este prima dată când aud subiectul și vă asigur că SNSPA va acționa după lege, fără niciun fel de tresărire. Astfel de lucruri nu sunt acceptabile într-o instituție de învățământ”, spune rectorul Remus Pricopie, contactat de Snoop.
• Alfred Bulai neagă acuzațiile. „Habar n-am de această chestiune. Sigur este că nu s-a dezbrăcat. Nu există o asemenea cerință”. Refuză un interviu video.

„Tremuram și mă dezbrăcam”

„Tremuram și mă dezbrăcam”, povestește plângând Alexandra Costa, fostă studentă la SNSPA, cum a ajuns în vara lui 2014 să-și dea hainele jos în fața profesorului ei de sociologie, Alfred Bulai. 

Avea 19 ani și venise la București din Bechet, județul Dolj. Bulai avea 51 de ani și era atunci prodecanul Facultății de Științe Politice.

S-a întâmplat la finalul stagiului de practică pe care profesorul îl organizează aproape în fiecare an cu studenții din anul I și II la Sociologie, într-o zonă rurală. Aceștia învață să aplice chestionare și fac interviuri cu localnicii. La final, Bulai le dă feedback individual, la el în cameră, unde este cazat. 

„Într-un loc care să fie privat”, motivează Bulai în conversația pe care a avut-o cu Snoop.

Pentru întâlnirea cu Alexandra, profesorul pregătise terenul într-o discuție anterioară, în care insistase pe „defectele” ei, pe „faptul că nu sunt sigură pe mine și trebuie să lucrez la asta”, spune ea. Apoi, la el în cameră, o întreabă:

„Acum ești mai sigură pe tine? (…) Vreau să văd că ai încredere în tine să te dezbraci”, povestește fosta studentă.

„Mi-am dat hainele jos și mi-a zis: «Și chiloții»”

Profesorul îi face în timpul ăsta complimente: „Ce țâțe șmechere ai, gagico”, spune ea.

Apoi „mi-a zis să mă duc la el (…) Nu mai stătusem niciodată în picioare dezbrăcată în fața cuiva. Și mi-a zis «Ia uite ce sexy ești, cum să n-ai încredere în tine». Și mi-a pus mâna pe țâțe (…) și pe fund. (…) Tremuram, nu mai eram coerentă”, retrăiește ea momentul.

Profesorul îi dă voie să se îmbrace.

Contactat de Snoop, Bulai neagă că ar fi cerut vreodată vreunei studente să se dezbrace în cadrul acestor întâlniri individuale.

La două ore după abuz, victima are primul acces de furie, când un coleg îi cere un pix. „Am făcut un atac de panică și au urmat foarte multe după. Așa au început hiperventilarea, plânsul, stresul”, povestește Alexandra. 

Atacurile de panică sunt frecvente după un abuz, explică psihologul Bogdan Morar: „Ele apar ca răspuns la trauma suferită, fiind o reacție a corpului la stresul extrem”.

Profesorul o laudă seara în fața colegilor „Mi-a zis: «excepțional, extraordinar, cel mai bun proiect (din practică) dintre toate (…) ești cea mai bună, ești prințesă, ești perfectă»”, își amintește Alexandra.

A doua zi pleacă la București. Dar nu se termină aici.

Bulai îi cere să-l sune și se mai văd de două ori în vara lui 2014, „ca să vorbim despre care sunt următorii mei pași în carieră”, povestește Alexandra. Odată se întâlnesc la o terasă de lângă apartamentul său. Discuțiile de două ore divaghează în „penibil, josnic, înjositor”, rememorează ea.

„«Cu câți bărbați ai făcut sex, câtă experiență ai?» Îmi place de el? M-aș culca cu el? «Vii cu mine la munte? Dar la mine acasă, vii? Uite, stau acolo»” și îi arătă cu degetul etajul unui bloc, povestește fosta studentă.

„Nu acum”, îi răspunde Alexandra.

Este îngrozită: „Gândeam că n-am cum să scap (…), nu o să mai am carieră”.

Acum, când își amintește episodul și se uită cu ochii de adult la „copilul” de la terasă, ar vrea să strige „Sunați Poliția, vă rog!”.

Profesorul confirmă într-o discuție cu Snoop că se întâlnește deseori cu studenții în afara unui cadru formal, „în general la o cafea. Mai ales când nu e nimeni la școală. Vorbim de licență, de chestii de genul ăsta. Eu nu am propus la nimeni să meargă la mine acasă”.

„Am dispărut”

Când începe școala, Alexandra este deja alt om. „A devenit mai izolată (…) Era foarte afectată – zdruncinată de-a dreptul”, povestește Adriana*, fostă colegă de an. Ulterior, relația lor se răcește. „Vedeam tantrumurile astea ale ei. (…) Întotdeauna se sfârșeau cu (…) «Nu știi prin ce trec eu»”, rememorează ea*.

La facultate, profesorul o invită pe Alexandra să meargă doar ei doi, cu liftul profesorilor. Îi spune: „Mamă, ce sexoasă te-ai făcut”, apoi îi propune să lucreze gratuit pentru campania la prezidențiale a lui Călin Popescu Tăriceanu, își amintește ea. „O prezenta de parcă, uite ce fac eu pentru tine”, explică fosta studentă. E de acord, dar nu livrează nimic.

Atacurile de panică devin din ce în ce mai dese: „Uneori rămâneam fără aer”.

Dintr-o studentă implicată în viața academică, „cade în extrema cealaltă; n-o mai interesează nimic”, își amintește mama ei.

În anul III, o cuprinde depresia. 

„Nu puteam să ies din cămin zile, săptămâni, (…) să mă ridic din pat. (…), să am planuri, visuri. (…) Nu mai eram eu. Nu înțelegeam de ce”. Amintirile îi fac vocea să tremure și îi umplu ochii de lacrimi.

Victimele nu realizează mereu cauza atacurilor de panică, afirmă psihologul Bogdan Morar. Disocierea, un mecanism de supraviețuire a psihicului, separă trauma de emoțiile intense. Astfel, atacurile de panică pot fi declanșate de factori aparent nesemnificativi, care reamintesc subconștientului trauma inițială.

Alexandra încetează să se mai ducă la facultate. Nu își mai dă licența în acel an.

„Mi-era foarte rușine. (…) Tremuram atât de tare când intram pe ușile facultății”, își amintește ea. Pentru colegi a fost un șoc că nu a terminat. „(La cursuri) era tipa care răspundea la tot, știa tot, învăța tot”, spune Adriana*.

Alexandra pleacă din țară. „Am preferat să fiu departe, decât să stau cu gândurile mele”, explică ea de ce a dispărut.

Muncește în baruri din Anglia și într-un hotel „din mijlocul nicăierului”, în Scoția. Aici este diagnosticată cu tulburare de stres post-traumatic (PTSD). Urmează tratament medicamentos și face terapie pentru atacurile de panică care continuă.

PTSD apare la 30-50% din cei care au suferit un abuz, spune psihologul Bogdan Morar. Se manifestă prin re-experimentarea traumei (flashback-uri, coșmaruri), evitarea amintirilor despre abuz și modificări negative ale gândirii și dispoziției (anxietate, depresie, furie).

Îi povestește mamei prin ce-a trecut după șapte ani: „Am fost șocată (…) Putea să-i fie tată, poate chiar mai mult, (bunic)”, spune părintele.

Fiica sa își dă licența online, după cinci ani, în 2021, în timp ce o prietenă o ține de mână. În comisia de examen este și Alfred Bulai.

„Realizez acum că eram un copil. Și că nu este legal, moral, ce mi s-a întâmplat”, subliniază Alexandra, la zece ani de la abuz.

Omul lui Tăriceanu

Începând cu 2001, Alfred Bulai (61) a fost timp de 14 ani prodecan al Facultății de Științe politice din cadrul SNSPA, cu o scurtă pauză între 2006 și 2008, în timpul Guvernului Călin Popescu Tăriceanu. Atunci a fost numit președinte al Agenției pentru Strategii Guvernamentale (ASG), funcție cu rang de secretar de stat.

Presa vremii scria că din această poziție a făcut propagandă pentru PNL din bani publici, tipărind patru milioane de fluturași la suprapreț, care promovau integrarea în UE prin poza lui Tăriceanu. În acest timp, Bulai oferea „gratis” „mărunte servicii” de consiliere pentru partid, după cum le numea el în presă.

Ca președinte ASG, Bulai a lucrat și la spălarea imaginii conaționalilor plecați în străinătate. În urma unui scandal iscat după ce un român a violat o studentă în Italia, ASG a alocat 15,5 milioane de lei pentru o campanie de contracarare a percepției negative prin povești de succes. Aceasta s-a desfășurat și în Spania, pentru 12,1 milioane de lei, dar românii de succes din spoturile video au fost într-un final înlocuiți cu actori.

În 2009, Alfred Bulai a fost premiat de Alianța Națională a Organizațiilor Studențești din România (ANOSR), în cadrul Gala Profesorilor Bologna, care își propunea „să recompenseze calitatea de dascăl și îndrumător a profesorului universitar român”. 

În 2016 a fost numit din partea PSD membru în Consiliul de administrație al TVR, poziție pe care o deținut-o timp de un an și șase luni. În același an a devenit directorul Departamentului de sociologie, poziție pe care o deține și în prezent. Numai din această calitate a câștigat de la SNSPA, până în 2022, peste un milion de lei, conform declarațiilor de avere.

De-a lungul timpului a coordonat proiecte pentru Banca Mondială și Universitatea București. Este autor sau coautor a numeroase volume de sociologie, printre care manualul de clasa a XI-a.

De aproape două decenii își dă cu părerea la televizor, în presă și în emisiuni pe Youtube, ca o autoritate în domeniul său. Comentează despre alegeri, jocuri politice și măsurile guvernanților, dar și despre autostrăzi, videochat și crenvurști vegetali.

Aparițiile pe sticlă au contribuit la faima sa în facultate, atât printre studenți, cât și printre părinții acestora, care întăreau încrederea tinerilor în profesor. „La mine a avut o influență foarte mare faptul că maică-mea îl plăcea și vorbea mereu de el: că-i deștept, că apare la televizor”, povestește una dintre victime.

Profesorul și-a luat doctoratul în sociologie în 1996, la Universitatea București. În acea perioadă, în care a și predat, a început o relație cu studenta și viitoarea sa soție, Ana Bulai. Aveau să fondeze împreună, în 2002, o firmă de sondare a pieței, AB Research Grup (actuală AB European Research Group).

Aceasta a primit peste trei milioane de lei de la stat începând cu 2008, pentru diverse cercetări, sondaje și studii. Unele dintre cele mai mari sume au fost acordate chiar de Agenția națională pentru egalitate de șanse între femei și bărbați (ANES), Ministerul Educației și Agenția română de asigurare a calității în învățământul superior (ARACIS).

În 2017, anul în care AB Research a câștigat cele mai multe licitații (18 în loc de maximum șase în ceilalți ani), în piață se spunea că practică prețuri de dumping, ceea ce ridica întrebări asupra rezultatelor cercetărilor, care din lipsă de fonduri n-ar fi putut fi realizate cum trebuie, conform surselor Snoop. 

Profesorul coopta în proiecte studenții de la clasă, pe care îi plătea fie la negru, fie prin contract de colaborare, cu 8-10 lei pentru aplicarea unui chestionar stufos, au declarat mai mulți foști studenți. „Rețeaua de operatori (de chestionare) era o rețea de studenți mai degrabă”, spune unul dintre ei, care a lucrat în companie. În timpul ăsta, firma profesorului încasa zeci de mii de euro. Cifra de afaceri pe 2023 este de aproape 1,2 milioane de lei.

Dar AB Research a câștigat bani și de la partide, ALDE și mai ales PNL, bani luați și prin Institutul de Politici Liberale.

A făcut sondaje și pentru campania electorală a lui Călin Popescu Tăriceanu, în 2014, la care foste studente spun că au fost invitate să lucreze gratis.

Alfred Bulai a divorțat de Ana Bulai în a doua jumătate a anului 2010. A ieșit din firmă anul trecut.

„Cultul lui Bulai”

Sociologul Alfred Bulai a fost mereu popular printre studenți. Cele care l-au avut profesor între 1995-1999, în timp ce își dădea doctoratul la Universitatea București, spun despre el că „avea talentul să se apropie de studenți”, „făcea activități foarte mișto”, „era plăcut pentru că avea un fel de ironie” și „nu era un profesor strict”. 

Se vehicula „ideea că el este unul dintre cei mai buni sociologi din România”, spune Cristina Suliman, studentă între 2021 și 2024. „În primii ani eram fascinați. Era domnul diriginte, ne dădea acces la resurse”, spune Victoria*, studenta lui Bulai între 2008-2011.

În același timp, „era mereu morocănos sau serios sau supărat și trebuia să te asiguri” că nu-l superi, explică Mirela*, studenta sa între 2009-2012.

Reușea astfel să atragă în jurul său studenți cu „dorința de a-i face pe plac. Era cumva cultul lui Bulai. Un joc de putere”, subliniază ea. „Era constant o competiție între noi pentru atenția lui”, spune Victoria*. „Îl vedeai la TV și voiai să-l impresionezi”, adaugă Adriana*, studenta sa între 2013-2016.

Sălile erau mereu pline. Cursurile durau și patru, cinci ore fără pauză, până la zece seara, în fumul de trabuc al profesorului. Uneori avea derapaje verbale în privința femeilor sau a genurilor, care îi determinau pe unii studenți să părăsească sala. 

„Sânii și sutienul sunt indicatori de status”, „bărbații validează femeia pentru că (…) e frumoasă”, „cele mici sunt cele mai atractive”, „femeile atunci când spun nu, de fapt, e da”, „violetul este culoarea homosexualilor și a femeilor de o moralitate îndoielnică”, „cauza lesbianismului este instinctul matern”, spun mai multe foste și actuale studente cu care Snoop a discutat.

Umilirea în public

Profesorul se lăuda la cursuri că „se pricepe să manipuleze lumea”, spune Iulia*, studenta lui Bulai în anii ‘90. „Ce făcea el era să ne împingă limitele. (…) Îi plăcea să te bage în situații în care te simți încolțit și n-ai scăpare”, povestește și Victoria*.

Își amintește că la un seminar despre conformism social, profesorul a provocat un coleg să-i pună mâna pe sân, prin sugestie și presiune socială. „A zis: «Dacă eu îi spun acum (colegului) să-i pună mâna pe sân Victoriei*, el nu o va face» (…) Și ce a făcut? Mi-a pus mâna pe sân”, spune fosta studentă.

„Umilirea în public” era o parte importantă din aceste jocuri ale minții, adaugă ea.

Carta SNSPA. Comportamentul insultător

„SNSPA nu îngăduie comportamente insultătoare, respectiv actele de exprimare injurioasă, intimidantă sau umilitoare, îndreptate împotriva participanţilor la activităţile din universitate, indiferent cine sunt aceştia. Astfel de acte, orientate împotriva inferiorilor ierarhici, constituie o formă de abuz de putere. Repetarea unui astfel de comportament faţă de aceeaşi persoană sau acelaşi grup poate să devină o formă de hărţuire.”

„Victoria* a ieșit din clasă plângând”, își amintește Elena Trifan, prezentă atunci în sală ca studentă. Nici profesorul, nici studenții nu au avut însă vreo reacție. „Nimeni nu s-a dus mai departe [să reclame conducerii]. Nu cred că am fi avut oricum curajul să facem asta (…) la vremea respectivă”, își aduce aminte Andrei*.

Victoria* a perceput întâmplarea ca o pedeapsă,pentru că-i refuzase profesorului avansurile cu ceva timp în urmă.

„A ÎNCERCAT SĂ MĂ SĂRUTE” 

Sub pretextul feedback-ului academic pe temele de la seminar, Bulai o cheamă repetat pe Victoria* în biroul său de prodecan.

„Îmi spunea că ar trebui să fiu mai sexi (…), e un atu și n-ar trebui să mă ascund”, povestește ea. Când se îmbracă pe placul lui, mimează un fluierat, își amintește. „Mă întreba cum sunt în relația cu prietenul meu (…). A încercat să mă sărute. (…), M-a invitat la el acasă”, spune Victoria*.

Avea 20 de ani. Prodecanul aproape 50. 

Contactat de Snoop, Alfred Bulai neagă că ar fi încercat să sărute vreo studentă în biroul său, care nu era „privat de-adevăratelea”. „Era și biroul doamnei prodecan de pe vremea aia. Erau și alții care aveau cheie”, spune el.

Șocată, Victoria* nu se mai duce la nicio întâlnire față în față cu el. La cursuri se străduiește să fie „invizibilă”, dar o reperează mereu. Așa că absentează mult.

„Am dormit trei ore maximum în fiecare seară, timp de zece zile (…). (Profesorul) mi-a zis că alege să ne obosească, deoarece omul (…) atunci scapă de inhibiții și e mai receptiv”, își aduce aminte Teodora Batâr, despre stagiul din 2022.

„Acumulam oboseală și plângeam foarte ușor”, spune Aurora Sandu, despre practica din 2010.

Lipsa somnului poate deteriora memoria, concentrarea, performanțele academice și profesionale, explică psihologul Bogdan Morar. Crește riscul de anxietate, depresie și iritabilitate. Coordonarea devine slabă și timpul de reacție mai lent.

În această stare se duce Teodora la întâlnirea de final de practică, în camera profesorului:

„M-a luat din prima tare, că sunt proastă, că sunt doar un obiect sexual, (…) că nu sunt sexicioasă (…) Am auzit cele mai groaznice lucruri din viața mea”. Apoi spune că o întreabă: „Dacă acum te-aș pune să te dezbraci, ai face-o?”

Ea avea 19 ani. El 59.

Acceptă: „Credeam că e o întrebare retorică (…) Nu voiam să-l supăr, (…) eram copleșită de frică. (…) A fost un fel de mecanism de apărare”, explică ea. 

„În contextul unui abuz de autoritate, victimele pot simți că singura opțiune pentru a reduce pericolul este conformarea”, explică psihologul Bogdan Morar și subliniază că „este o reacție inconștientă”.

Teodora rămâne în sutien doar două secunde, apoi se îmbrăcă.

„Și el a râs și a zis: «M-ai păcălit, am văzut mai mult la plajă»”. După care o laudă: „Felicitări, m-ai impresionat. (…) Femeia este cea mai feminină când e dezbrăcată”, își reamintește ea. Colega ei de grupă, Sofia*, remarcă că Teodora este timorată după întâlnire și află prin ce a trecut: „Nu mă așteptam să se întâmple asta sub nasul tuturor.”

Teodora realizează cu adevărat ce s-a întâmplat la București, când le povestește și altor prietene, care încep să plângă.

Timp de un an, visele cu Bulai în practică o trezesc în fiecare noapte. „Avea coșmaruri, dificultăți în a dormi singură”, povestește tatăl Teodorei, care a aflat de curând prin ce a trecut fiica sa care se închisese „într-o carapace”.

Nici ziua nu e mai bine. „Eu nu mai știam cine sunt. Toate gândurile mele aveau vocea lui, ajungeam să-mi zic singură chestii rele. (…) Mi-a stricat un an din viață minim, poate chiar viața”, spune Teodora la doi ani de atunci.

Așa ajunge să facă terapie: „Știam că o să am iar ore cu el și că nu pot da ochii fără să mor”.

„Trebuie să fii bătută”

La fel ca în cazul Alexandrei Costa sau al Victoriei*, când începe școala, profesorul se folosește de motivația feedbackului pe care trebuie să-l dea studenților, ca să o invite pe Teodora la terasă. Fie lângă locuința sa, fie pe lângă facultate, de unde o ia și aduce înapoi cu mașina. Uneori se urcă băut la volan, spune ea.

Discuțiile durează și patru ore, timp în care vorbește aproape doar el, „despre iubire, sex, relații. Întreba cum arată bărbatul ideal, (…) cu câți oameni am făcut sex, (…) (spunea) că vrea să-mi fie mentor”, povestește ea.

În SNSPA „nu se vede nimeni one-on-one cu studentele la cafea. Nu e o practică comună”, spune profesoara Elena Trifan. Subliniază că singurul motiv pentru o întâlnire individuală e sfatul pentru licență. Iar acesta „se dă pe lucruri punctuale, nu feedback general pe viață”, explică ea.

Elena trăiește aceleași situații la terasă cu Alfred Bulai, în 2019. Se întâlnesc pentru că îi era mentor în cadrul unei burse post-doctorale. Dar o întreabă „dacă am prieten, dacă mă căsătoresc” și toată întâlnirea vorbește despre cum „femeile trebuie să aibă copii”. Nu poate să-i răspundă, „cuvintele nu ieșeau, mă blocasem”. S-a învinovățit mult timp pentru asta.

Teodora se duce și-n a doua practică, „să mă asigur că pot să fac ceva să nu se întâmple cum am pățit eu”. Bulai o numește șefă de grupă și îi oferă privilegiul de a nu găti și spăla vase.

Într-o seară are un atac de panică, iar Bulai profită de ocazie să o atingă: „A început să mă ia de mână, (…) m-a pus să mă descalț și mi-a atins osul piciorului, să-mi zică dacă am lipsă de calciu (…), frecat pe spate, pe umeri”, povestește ea. Întrebat de Snoop dacă a mângăiat vreodată vreo studentă cu pretextul de a o liniști, Alfred Bulai confirmă, dar susține că „în nicun caz într-o dimensiune erotică”.

„A fost foarte touchy, îi făcea așa pe picioare (o mângâia) să-și revină”, își amintește colega ei, Teodora Urse, care era de față. Povestește că restul practicii a stat „lipită” de Teodora  Batâr ca să o protejeze. Iar profesorul a semnalat mai târziu, în întâlnirea individuală la el în cameră, „că am un simț matern de invidiat” și „corpul ideal pentru a fi mamă”, subliniind „că am niște kilograme în plus”, povestește Urse.

La câteva zile, Teodora Batâr este invitată de profesor în foișorul din curte, să discute despre prestația ei ca șefă. Îi presează capul de fața lui și îi spune că „trebuie să fiu bătută, (…) că evoluez mult prea încet și lui îi trebuie mai mult”.

„Nu îmi aduc aminte să fi zis în viața mea așa ceva”, spune Alfred Bulai.

Data următoare când se vede singură cu el, Teodora îl înregistrează.

„Prădătorul”

Bulai o așteaptă pe Teodora Batâr pe patul din camera lui, pentru întâlnirea individuală de la finalul practicii din 2023. Ea se duce direct pe balcon. Discuția despre practică și antropologie ține doar cinci minute. Profesorul este mai „preocupat” de câte relații sexuale a avut studenta de-a lungul timpului – cu penetrare și fără, cât a stat într-o relație sau ce face după sex.

Apoi îi face portretul. Are o „nevoie uriașă de validare”, ceea ce o face „să sugereze” că este „super experimentată sexual”, când de fapt este „naivă”. Ceea ce nu este neapărat rău, pentru că „alea tinere sunt căutate” și „ești mai sexicioasă dacă joci rolul naivei”. Îi dă de înțeles că, dacă nu își expune corpul, bărbații nu o vor admira.

Apoi plusează:

„Ai căpătat mult curaj (față de anul trecut). Depinde acum de scara curajului, știi? Dacă îți zic acum să te dezbraci, te dezbraci?”

Iar când îl refuză, profesorul îi oferă un șuvoi de motive pentru care ar trebui să o facă.

„Cheia moralității nu este să fii tu castă (…), este ce faci ca să-l ajuți pe ăla (pe bărbat) să se simtă puternic, să se simtă tare”, spune Alfred Bulai. „Numai tinerii lipsiți de inteligență (…) sunt ăia cuminți”, subliniază el.

Ca femeie „trebuie să simți o anumită libertate”, iar Teodora a ales să „intre în colivie și să arunce cheia”, deși „majoritatea femeilor cochetează sexual, flirtează, ca să fie validate”.

„De ce să fii mișto doar pentru el?”, întreabă profesorul retoric. Prietenul ei – „Gigel” – ar fi „fericit” dacă ar vedea că alți bărbați vor „să i-o tragă non-stop”.

Inclusiv părinții ei ar vrea să fie: „foarte sexicioasă. (…) (Mama ta) a trecut prin același gen de experiențe și probabil că a fost chiar mai puțin inhibată decât tine”, îi spune profesorul.

Iar în final îi explică că nu are „niciun dubiu” că s-ar fi dezbrăcat, „dar femeia are nevoie de preludiu”.

Confruntat cu spusele sale de pe înregistrare, Alfred Bulai explică pentru Snoop: „Habar n-am de această chestiune. Sigur este că nu s-a dezbrăcat. Nu există o asemenea cerință”.

„Prădător”. Așa etichetează psihologul Bogdan Morar comportamentul lui Alfred Bulai.

Specialistul a analizat înregistrarea de o oră a discuției dintre cei doi, pentru a identifica metodele de manipulare folosite de profesor ca să obțină „supunerea” Teodorei. „Sunt destul de subtile pentru a fi detectate, mai ales în contextul unei relații inegale de putere și autoritate”, explică el.

Profesorul aplică însă aceste metode și pe alte studente.

Flatarea și asigurarea. Bulai își exprimă încrederea în studentă și o asigură că este valoroasă. O tactică folosită „pentru a câștiga încrederea victimei și a crea o dependență emoțională față de manipulator”, spune psihologul.

• „Îmi inducea (…) că numai el mă vede cât de specială și inteligentă sunt. (…) Nu-mi mai spusese nimeni chestiile astea și-l vedeam ca pe un mentor”, explică Victoria*, studenta lui între 2008-2011.

Stereotipuri de gen. Profesorul explică Teodorei cum trebuie să se poarte ca femeie și ce trebuie să ofere unui bărbat. Este nemulțumit de alegerile ei în relații. „Tactica promovează idei discriminatorii despre rolurile de gen și îi subminează studentei respectul de sine”, spune Morar.

• Alexandra Costa își aduce aminte că „a fost fericită că a luat notă de trecere”, când Alfred Bulai i-a dat un cinci pentru feminitate, într-o practică.„Note se pot da despre orice. Nu e nimic anormal”, susține profesorul, chestionat de Snoop pe marginea acestui subiect.

Intimidare. Profesorul critică alegerile și progresele studentei, pentru a-i provoca o reacție emoțională și a o face mai receptivă la influența sa. Tactica „poate duce la scăderea încrederii în sine și la stări de anxietate sau depresie”, explică specialistul.

• „În viața mea nu m-am simțit atât de umilită”, spune Elena Trifan despre întâlnirile private cu Bulai. „Nu m-am simțit în viața mea mai deprimată”, spune Teodora. 

Confuzie și incertitudine. Profesorul induce studentei „sentimente de vulnerabilitate și nesiguranță față de propriile ei gânduri și sentimente”, pentru a-și „impune propriile sale idei și obiective, fără să întâmpine rezistență”, arată Morar.

• „Nu mai știam care-i realitatea”, spune Victoria*, „Mă întorceam distrusă emoțional”, spune Elena Trifan, despre întâlnirile față în față cu profesorul.

„Îmi spunea că eu sunt cea care-l seduce”

Discursul profesorului se perfecționează prin repetiție de ani de zile.

Are răbdare, clădește, insistă.

Își încearcă șansele la mai multe fete în același timp și își alege victimele cu atenție: cele „care veneau din provincie”, care erau „mai fragile (…), mai emotive, mai cuminți”, „slabe emoțional”, „nesigure”, „vulnerabile” și fără încredere în ele,spun mai multe foste studente.

Așa pot fi manipulate mai ușor și izolate de grup.

• „Mi-a zis: (…) «Ai venit la cantină și nu ți-a făcut nimeni (din colegii tăi) loc la masă. (…) Asta înseamnă că nu voiau să fii acolo și că nu ești importantă pentru ei»”, povestește Victoria*, studenta lui între 2008-2011.
• „Mi-a zis (…) că eu aleg să mă văd cu el”, colegii „observă asta, mă bârfesc și se vor separa de mine”, spune Teodora Batâr, studentă între 2021-2024.

Apoi, profesorul face ca aceste scenarii să devină realitate. Favorizează studentele în fața clasei, fără ca ele să ceară sau să poată refuza asta: se oferă să le ducă cu mașina, le cheamă în pauze să discute sau le montează un proiect video, povestesc mai multe victime.

Când Victoria* îi transmite lui Bulai că nu vrea zvonuri despre ei doi, el îi răspunde: „Tu crezi că eu aș vrea? Ar râde toată lumea că profită o studentă de mine”, își aduce ea aminte cum crea Bulai impresia că „tu ești aia care a inițiat”.

• „Modul în care vorbea cu mine se întorcea la faptul că (…) eu m-am dezbrăcat, eu am venit să mă văd cu el, eu l-am sunat”, spune Alexandra Costa.
• „Îmi spunea că eu sunt cea care îl seduce”, zice Teodora.

Întrebat dacă le spune studentelor că ele îl seduc, Alfred Bulai răspunde: „Nu-mi dau seama la ce vă referiți. Habar n-am.”

„Vinovăția este o unealtă de manipulare emoțională foarte eficientă”, care-l determină pe celălalt „să facă ceva ce nu ar dori în mod normal”, explică psihologul Bogdan Morar.

Unele dintre victimele lui Bulai sunt copleșite de vină și rușine și în prezent, deși acestea „ar trebui să aparțină abuzatorului”. Se pot simți așa o perioadă lungă de timp, până reușesc să proceseze emoțional ce s-a întâmplat, explică specialistul.

Din acest motiv, mai multe victime nu au putut discuta cu noi despre abuzul prin care au trecut. Una dintre ele, care spune că a avut relații sexuale cu profesorul, a ales să nu intre în detalii despre asta. Ne-a permis însă să menționăm acest lucru, pentru a arăta că profesorul „forțează” limitele până la capăt, spune ea. 

Contactat de Snoop, Alfred Bulai a negat că a avut vreodată vreo relație sexuală cu vreo studentă.

„Toată lumea știa”

Studentele n-au reclamat niciodată comportamentul profesorului, conducerii facultății. Nu au avut încredere că vor exista repercusiuni și le-a fost frică că totul se va întoarce împotriva lor.

Bulai „a fost (angajat) la Guvern. Are toate legăturile politice. Vorbește tot timpul despre structuri, SRI. (…) Răspundea la telefon, cu noi în mașină, ministrului (Educației). (…) Îți creează o frică, că e intangibil, că oricum o să vină cineva și o să-l protejeze”, explică Victoria*.

Frica venea și din senzația că toată lumea „știe, acceptă (…) îl apreciază”, adaugă ea. „Mi-ar fi fost super rușine să-i spun cuiva, tocmai pentru că ăsta era sentimentul pe care ei mi-l dădeau, că ar trebui să tac din gură”, explică Alexandra Costa.

„Studenții știu”, spune Diana, studenta lui Bulai între 1995-1999, la Universitatea București. „Se șușotea foarte mult și era așa o rumoare în curte, la țigară”, rememorează Adela Alexandru, studenta lui Alfred Bulai între 2015-2018 la SNSPA, perioadele școlare de după stagiile de practică.  

Există studente care au picat în plasa profesorului și s-au bucurat de „atenția specială” a acestuia. Multe dintre persoanele cu care Snoop a discutat au menționat aceleași nume de-a lungul anilor. Este vizibil pentru toată lumea care sunt „preferatele” profesorului, pentru că le favorizează la cursuri, „le pune în lumină”, spune Victoria*. În plus, câteodată se afișează din neatenție împreună, în practică, iar studenții vorbesc. (click pentru detalii)

Și „profesorii știu. (…) Nu e o chestie care să nu se vadă (…). Și nu fac absolut nimic (…). Mi se pare absolut îngrozitor”, e de părere Diana. „Părea că e normal”, subliniază și Iulia*, colega ei de generație, la Universitatea București, în a doua jumătate a anilor 90.

Bulai era însoțit în practică de una, două asistente, povestesc studenții cu care Snoop a discutat. Câteodată era prezent și alt profesor. Niciunul dintre aceștia nu s-a sesizat vreodată că Bulai ținea întâlniri private cu studentele, la el în cameră.

Alexandra Costa povestește cum într-una dintre întâlnirile la terasă, în care Bulai i-a propus să aibă relații sexuale, la altă masă erau doi profesori din SNSPA. Ei îi era „frică că o să mă afecteze asta din punct de vedere academic și din alte direcții, nu doar din partea lui” Bulai. Dar profesorul s-a dus natural să-și salute colegii, spune ea.

Există și alți profesori din SNSPA cu care am încercat să discutăm despre comportamentul profesorului, dar au refuzat să vorbească.

„Oamenii care au grijă de tine academic sunt responsabili într-un fel și de sănătatea ta mintală. (…) Eram un copil, un student extraordinar care a dispărut dintr-o dată și nimeni nu s-a întrebat de ce. (…) M-am dărâmat cărămidă cu cărămidă în fața lor și n-a zis nimeni: «Dar tu ce ai?»”, își aduce aminte Alexandra și plânge.

„Când nu intervenim, nu sancționăm, devenim complici”, spune psihologul Bogdan Morar.

Tăcerea poate semnala abuzatorului că acțiunile sale sunt normale și acceptate. Lipsa consecințelor îl încurajează să continue și să dezvolte o încredere excesivă în abilitatea sa de a manipula, explică specialistul.

O reclamație la conducere „era ultima chestie care putea fi făcută (…). În facultate sunt niște relații feudale în care nimeni nu a văzut rectorul. (…) Comunică doar Bulai (cu el). Și Bulai are un monopol asupra a ce se întâmplă, cel puțin în Departamentul Sociologie și Facultatea de Științe Politice”, spune Dan*, proaspăt absolvent de SNSPA.

„E o clică de privilegiați care se acoperă unii pe alții și îți dau senzația că sunt intangibili”, spune Victoria*, absolventă în 2011.

O dovadă în acest sens, adusă de fetele cu care Snoop a discutat, este cazul profesorului Stanciugelu, ajuns în Comisia de Etică în 2017, după ce a trimis poze cu organul său sexual unei studente, spun ele. În aceeași perioadă, o altă studentă din SNSPA a postat pe Facebook cum profesorul a sărutat-o cu forța, după ce i-a propus să se culce cu el. O altă fată, care-a făcut meditații cu Stanciugelu pentru admiterea la SNSPA când avea 17 ani, povestește pentru Snoop cum profesorul a sărutat-o în repetate rânduri, atât acasă la el, cât și în mașina lui.

Stanciugelu a fost înlăturat de la catedră, dar nu și din SNSPA. Ar fi primit o poziție de cercetare, plătită mai bine, spun foste studente și studenți. SNSPA nu a răspuns întrebărilor Snoop legate de actuala funcție pe care o ocupă fostul profesor în cadrul facultății. Cazul le face pe studente să-și piardă încrederea că s-ar putea schimba ceva.

Un părinte, când își trimite copilul la facultate, se așteaptă „să-și realizeze visurile”, spune mama Alexandrei Costa, într-o discuție cu Snoop. Sau la „educație”, adaugă tatăl Teodorei Batâr, care acum își simte încrederea înșelată. Profesorul „a abuzat de o poziție de forță (…) și a făcut-o lângă ceilalți colegi de catedră”, explică el. Este mândru că fata lui vorbește acum și dă un exemplu în acest sens.

„Este prima dată când aud subiectul și vă asigur că SNSPA va acționa după lege, fără niciun fel de tresărire. Astfel de lucruri nu sunt acceptabile într-o instituție de învățământ”, spune rectorul Remus Pricopie, rugat să comenteze.

Comisia de Etică a SNSPA se poate autosesiza. Primește și reclamații la Secretariatul Comisiei, de la oricine, în termen de cel mult șase luni de la faptă. Pricopie subliniază că „este important să existe o plângere formală”, altfel cazurile sunt „complicat de instrumentat”.

Conform Regulamentul de funcționare al Comisiei de Etică publicat pe site-ul universității și amendat ultima dată în 2016, există o procedură de rezolvare a sesizărilor, dar este insuficientă. Universitatea admite în Planul Comisiei de Etică din anul următor, că trebuie completată, pentru a proteja mai bine victimele și a fi mai eficientă.

Pricopie anunță că urmează să se aprobe, după ce „a fost foarte mult timp în dezbatere”, „o anexă la Carta SNSPA, care să ofere și mai multe instrumente instituționale pentru a evita și a rezolva cu celeritate și în condițiile legii” astfel de probleme.

În prezent, victimele nu știu cui să se adreseze. Site-ul universității nu oferă un contact pentru Secretariatul Comisiei de Etică, unde ar trebui depuse sesizările. Nu se cunoaște nici măcar componența Comisiei actuale, având în vedere că cei patru reprezentanți ai studenților, consemnați pe site, au absolvit deja SNSPA.

Consiliul de Etică, după cum este denumit în Carta SNSPA publicată pe site-ul universității, preia sesizările și cooperează cu un specialist. Facultăţile îşi stabilesc consilieri pentru astfel de probleme, din rândul studenţilor şi al cadrelor didactice.

Nu se știe însă cine sunt și cum se poate ajunge la ei, deși „SNSPA se obligă să facă publice publice modalităţile de adresare şi de rezolvare a unor astfel de plângeri, precum şi persoanele desemnate să ofere consiliere”, scrie în Cartă.

SNSPA nu a răspuns întrebărilor Snoop până la publicarea acestui articol.