Atmosfera efervescentă din jurul Campionatului European a estompat în bună măsură un moment deosebit de important pentru învățământul românesc: desfășurarea examenelor de la Evaluarea Națională și Bacalaureat. În contextul în care se vorbește mult despre calitatea educației în România, examenele naționale reprezintă un barometru esențial pentru aprecierea progresului sau regresului calității actului didactic. Pe de altă parte, chiar în astfel de contexte apar deja obișnuitele denigrări ale școlii venite chiar din interior, de la elevi.
La începutul lunii iunie a avut loc un eveniment care se repetă periodic în școala românească: critici aduse sistemului educațional din partea câte unui elev, de regulă printr-o scrisoare deschisă care devine virală în mass-media și rețelele de socializare. Anul acesta a fost vorba de un discurs rostit de Iulia Cociuba, șefa de promoție a Colegiului Mihai Viteazul din Ineu, care la festivitatea de absolvire, a adus acuzații grave sistemului de învățământ. „Am dobândit la cunoștințe, nu și valori, pentru că asta înseamnă, din păcate, școala. În loc să fie un loc al învățării și dezvoltării, școala a devenit o sursă de frustrare și dezamăgire pentru mulți dintre noi. Ce m-a învățat școala? Să mă conformez, să mint, să-mi șterg cu buretele personalitatea și să mă ascund în spatele unor standarde absurde. Am avut parte de un sistem care ne-a învățat mai degrabă cum e să fim superficiali și ipocriți, decât să ne dezvoltăm etic și moral”, a spus eleva în fața unei asistențe profesorale consternate.
Dincolo de aerul de dizidență la spartul târgului, când eleva în cauză a căpătat curaj după ce s-a văzut cu sacii în căruță, discursul reia obișnuitele atacuri sistematice asupra educației românești. Nu e deloc întâmplătoare această persuasiune în a lovi în școală, temelia dezvoltării unei națiuni. Pare a se dori o reformare la nesfârșit a învățământului, până când ne vom trezi cu el ruinat de-a binelea.
Spre dezamăgirea tinerei moraliste care, apropo, a devenit șefă de promoție tocmai în acel sistem care a învățat-o să „mintă”, să fie „superficială și ipocrită”, școala este poate unul dintre puținele lucruri care funcționează în țara asta, ba chiar la un nivel performant.
Desigur, reușitelor de excepție ale olimpicilor la competițiile internaționale li se poate lesne opune rușinoasa poziție de vârf a României în Europa în ceea ce privește numărul de analfabeți funcțional.
Probleme sunt în educație, dar ele nu vor fi rezolvate prin discursuri teribiliste, în care se folosesc cuvinte contondente și mult prea ușor lansate în spațiul public.
Esențial este să se vorbească de rău și la modul cât se poate de general despre școală. Să fie subminată încrederea în ea, să i se ironizeze valorile, să i se fisureze prestigiul și autoritatea. Periodic, se folosește în acest scop câte un elev dintr-un oraș cât mai modest și care se trezește autorul unui manifest revoluționar antisistem. De aici, până la degringolada disciplinei în școli și batjocorirea profesorilor nu e un pas prea mare.
În urmă cu câteva zile, un student de la Universitatea Ovidius din Constanța a încercat să-i dea foc unui profesor, supărat pe acesta că i-a acordat o notă mică la un examen.
La începutul lunii martie, un elev de 15 ani de la Colegiul Național Alexandru Papiu Ilarian din Târgu Mureș și-a bătut diriginta chiar pe holurile liceului, de față fiind și mama sa.
La astfel de exemple grotești duce toată această permanentă încercare de aruncare în derizoriu a școlii ca instituție formatoare. Or fi pe ici, pe colo și niște profi de treabă, dar în rest școala ne distruge etic și moral, ar spune susținătorii Iuliei Cociuba, cea mai recentă portavoce a celor care lucrează intens la parodierea și degradarea educației naționale.
Luni începe Bacalaureatul, supranumit și examenul maturității.
Bine ar fi ca prin această probă a înțelepciunii să treacă atât profesorii, cât mai ales elevii care privesc în urmă cu mânie, în loc de recunoștință pentru efortul unor dascăli care le-au deschis drumul spre cunoaștere.
