DE LA RUSENI, DOSTOIEVSKI, LA IAȘI, SFINȚII ÎNCHISORILOR
În cadrul interviului oferit la Ruseni în campania de strângere de fonduri din 2022, Elena, elevă în clasa a XI-a fiind, ne-a surprins prin referințele ei culturale, lista de cărți citite, dar și aspirația de a studia la Universitatea de Medicină. Acum, la doi ani distanță, într-un nou interviu, am întâlnit o Elena mai hotărâtă, cu o listă de lecturi mai bogată, dar și un nou statut, cea de studentă la Facultatea de Farmacie din cadrul Universității de Medicină și Farmacie „Grigore T. Popa” din Iași. Ne gândeam, ce ne mai poate uimi după povestirile ei de atunci despre eroii preferați Alioșa din „Frații Karamazov” și Sonia din romanul „Crimă și pedeapsă”… Am aflat, astăzi Elena este preocupată de Sfinții închisorilor, mărturisitori ai credinței ortodoxe în temnițele comuniste.
Interesul pentru lectură i-a fost cultivat de mama, cea despre care Elena spune că găsește pentru fiecare copil „fereastra prin care să intre ca să îi facă pe frații mei curioși să citească anumite cărți, în funcție de vârsta lor, dar și de interesele, pasiunile lor”. Andreea, mama Elenei și a celor 9 frați, de profesie cadru didactic, este în prezent casnică, dedicându-și viața educării copiilor.
Elena, bursieră și studentă la Facultatea de Medicină, provine dintr-o familie cu 9 frați: „Îmi doresc să rămân în România, o simt ca pe o datorie față de țară”
„În ultimii doi ani, mi-am ocupat timpul cu pregătirea pentru Bacalaureat, apoi pentru admiterea la Facultate. Slavă Domnului, am reușit în ambele cazuri! De acum, sper să recuperez și cu lecturile. Am citit de curând despre sfinții, personalitățile, părinții care au suferit în închisorile din timpul comunismului, de exemplu cartea Fenomenul Piteşti de Virgil Ierunca, Urlă haita… Piteşti – Canal – Gherla de Nicolae Purcărea sau cea despre Valeriu Gafencu. Preocuparea pentru acest subiect tot de la mama a venit. Ea mi-a recomandat câteva cărți, mai ales că noi avem aici aproape, în județul Neamț, părinți, mari duhovnici mărturisitori în temnițele comuniste, cum ar fi Părintele Gheorghe Calciu sau Iustin Pârvu. Am mai descoperit și poezii scrise de supraviețuitori ai acestor închisori. Una care mi-a rămas în inimă este În seara asta Doamne, Te vei culca flămând de Demostene Andronescu. Toate m-au marcat într-un fel anume, pentru că am descoperit atâția oameni care au suferit nevinovați, dar și-au păstrat credința, l-au mărturisit pe Hristos până în ultima clipă. Apoi, m-a pus pe gânduri și încă reflectez la asta, cât de fermi suntem sau putem fi noi în credință și mărturisire, ca viețuitori ai secolului 21, cu toate facilitățile, confortul și posibilitățile. Încerc să îmi întăresc credința, avându-i ca modele pe acești sfinți și părinți, adevărate repere de bunătate și de jertfă”, povestește Elena.
FAMILIA, OAZA DE LINIȘTE A ELENEI. O LINIȘTE DE IUBIRE, CU 11 MEMBRI ÎN CASĂ
Au stat multă vreme într-o casă veche cu doar 2 camere. Ulterior, la îndemnul și cu ajutorul preotului paroh, tatăl a început construcția unei locuințe, încercând astfel să creeze condiții mai bune familiei sale numeroase. Bugetul lor fiind unul mic, iar nevoile mari, acest proces a încetinit, fiind bună de locuit doar o mică parte din casă. Prin proiectul „Dar pentru copii”, Pro Vita Iași a demarat de curând lucrările pentru construcția și finalizarea ei.
„Suntem o familie veselă, am 9 frați, iar ceea ce apreciez mai mult este că știm să îmbinăm munca și toate lucrările de pe lângă gospodărie cu odihna și cu momentele de liniște. Pentru mine acasă chiar înseamnă o oază de liniște. Da, știu că poate părea o alăturare imposibilă liniște-casă cu 9 copii! Să știți, însă, că e o liniște aparte, e-o liniște iubirea, cum spunea poetul Grigore Vieru.”, relatează ea.
Familia Elenei este una din cele 203 înscrise în Programul de solidaritate pentru familia cu mulți copii „Sfântul Stelian”, derulat de Pro Vita Iași încă din 2013. Ceea ce le caracterizează în mod similar sunt copiii foarte buni la învățătură, olimpici, talentați, cu aspirații înalte, activi în comunitate, cu părinți muncitori, dar peste toate acestea este construirea vieții de familie pe credință și valori creștine. Elena l-a descoperit pe Dumnezeu și s-a apropiat de Biserică acasă la Ruseni. Mărturisește că avea vreo 14 ani când mama și fratele său Nicolae s-au aflat într-o situație critică, internați la spital o lungă perioadă. Atunci și-a dat seama „cât de goală este casa fără mama. Am început să mă rog pentru ea și pentru fratele meu. Cred că atunci s-a strâns legătura cu Dumnezeu, și pentru că am simțit ajutor de la Maica Domnului, Sfântul Efrem, Sfântul Ioan Rusul la care mă rugam. La Sfântul Efrem mă rog și astăzi când am examene, când am greutăți sau pur și simplu, când simt că-mi fuge pământul de sub picioare”.
Elena este sora mai mare, având grijă de frații și surorile ei. Spune că nu i-a fost greu, deși au existat numeroase responsabilități în raport cu cei mici, acestea au venit în mod firesc și chiar i-au cultivat răbdarea, capacitatea de a rămâne calmă. Mai mult, crede că acasă a început să învețe tipologiile umane, ceea ce o va ajuta, în timp, în relaționarea cu oamenii, având în vedere meseria aleasă, cea de farmacist. Am invitat-o pe Elena să ne descrie membrii familiei, ceea ce vizibil a sensibilizat-o, dar a găsit cuvinte pentru fiecare:
„Mama, Andreea… Cred că toți ne emoționăm când vorbim despre mama. Ceea ce sunt acum se datorează exclusiv părinților mei. De la mama am învățat perseverența, să mă descurc singură, să muncesc pentru visul meu. La tata, Andrei, apreciez că are multă răbdare și optimism, pe care încearcă să-l aducă în familie. De asemenea, el mi-a spus să mă uit tot timpul și la oamenii care au probleme mai mari decât ale mele. După mine urmează Nectaria, la ea apreciez naturalețea; Marian este o fire responsabilă; Efrem e curios; Nicolae, energic; Ecaterina, foarte conștiincioasă, chiar dacă e mică, are doar cinci ani; Parascheva este mai zglobie; Ilie, deocamdată, e poznaș; Dimitrie… Dimitrie are șapte luni și, când te uiți la el, ziua devine mai frumoasă”.
BURSA PRO VITA, O INVESTIȚIE ÎN VIITORUL ROMÂNIEI
Elena este bursieră Pro Vita Iași din anul 2021. Alături de alți 99 de copii din familiile numeroase, se bucură lunar de o bursă de studiu. Însă ajutorul este mai amplu. Bursierii beneficiază de workshop-uri, ateliere de dezvoltare spirituală, personală sau orientare vocațională, întâlniri cu specialiști din diferite domenii, școli de vară, daruri cu ocazia zilelor de naștere. Cei care doresc să își cultive talentele primesc ajutor suplimentar pentru meditații și cursuri de perfecționare pe anumite domenii, cum ar fi pictură, muzică, dans, arhitectură sau artă sacră.
În timp, bursierii și-au manifestat dorința să întoarcă ajutorul primit, implicându-se în acțiuni de voluntariat în cadrul Departamentului. Chiar înainte de admiterea la facultate, Elena a participat ca voluntar la Școala de vară Pro Vita Iași organizată pentru bursieri: „Îmi doresc să pot ajuta oamenii, pentru că sunt și eu susținută. De asta am ales Facultatea de Farmacie, ca ceea ce învăț pe tot parcursul anilor să mă aducă ulterior pe drumul în care pot fi de folos semenilor mei, comunității”.
Crescută la poalele munților, într-o familie mare, la 19 ani s-a mutat singură într-un oraș nou, să își urmeze visul, conștientă că facultatea aleasă este una grea și necesită multă dedicare, perseverență și ore de studiu. La Facultatea de Farmacie fiind, are mult de învățat, Chimie anorganică, Chimie analitică, Anatomie, Biologie celulară, Botanică ș.a. Petrece la facultate cam 6-7 ore, iar pregătirile acasă îi ocupă alte 4-5 ore. Nu știm câte ore de studiu se vor aduna în 5 ani, cunoaștem, însă, ce își propune Elena după absolvirea universității.
„Am câteva idei, posibilități chiar, să lucrez într-o farmacie de spital, dacă voi urma Rezidențiatul, sau într-o farmacie obișnuită. Nu tind spre o farmacie în oraș, îmi doresc să fiu de folos oamenilor care au mai mare nevoie, dar mai puține posibilități. Mă pot întoarce și la Ruseni sau pot accepta să merg în orice alt sătuc. Știu că există o tendință printre tineri, mai ales printre studenții, absolvenții mediciniști, de a merge în alte țări să lucreze, să crească profesional. Eu îmi doresc să călătoresc, să vizitez locuri istorice, să explorez țări străine, însă vreau să rămân în România, pentru că și oamenii de aici au nevoie de noi. Și românii au nevoie de un sistem medical puternic, în care lucrează specialiști bine pregătiți. O simt ca pe o datorie față de familie, care m-a educat, față de profesori, care m-au îndrumat, față de stat, care mă susține la studii. Până la urmă, e datoria mea față de țară”, a mărturisit Elena, bursieră Pro Vita Iași.
