Dragi cetitori este vacanță pentru tătă lumea dar nu chear pentru tăți. Don Costelo, primul cetățean al giudețului muncipiului, forfotește neobosit pentru sfintele enterese ale publicului elecționist. Încă mai e nevoie de cetățean, deoarece este necesar să mai bage de două ori hârtii ștămpilate în urne. Desigur, spre binele public al catindaților, către osul gustos al mocangelii parliamentare.
Revenind la hărnicia lui Don Costelo, supranumit șî Vulpoiul cu Ochelari, nu putem decât să opservăm ubicuitatea cu care acoperă tăt teritoriul. Dar șî insistența cu care este pândit șî fotografiat în diverse stabilimente și ipostaze, de păpărazi ticăloșiți, năimiți de tăt felul de ădversari ai baronului de Vectoria-Vamă Sculen. El a fost surprins în compania unui alt vulpoi ca el dar cu origini ceva mai domnești decât Donul giudețean. Interpelat de către noi privind semnificațiile acestei întâlniri publice de taină, Unchiul nostru, fost șpeon de elită crede: „Nepoate, întâlnirea dintre cei doi vulpoi mafeoți nu poate avea decât o singură semnificațiune. Don Costelo vrea de la domnos rețeta să scape de pârnaie, că nea Cristi ăla a reușit să fenteze pandaimosu. Doberbașu ăla bate câmpii că ar aranja ei alegeri. Șî crede-mă, nepoate, o va avea pe rețetă că nea Cristi i-o dă. Așa că să nu spere dușmanii ochelaristului că va merge să scape săpunul pe doctor Vicol. Asta nu se va întâmpla”, ne-a esplicat cu lux de amănunte Unchiul. Noi nu putem decât să observăm, din ilustrata păpărazului Doberbașu, adidașii, stimabililor. Preferință veche, nostalgică, încă de pe când baronul vulpoi era doar un biet studențaș, cu o singură pereche pe tătă studenția. Dar s-a întors roata, stimabililor, poate avea mii de perechi dacă ar vrea. Sforța Tablei e cu el șî face deferența, să nu vă îndoiți despre așa ceva, onorabililor.
Atentionare! Acesta este un pamflet, parțial rupt de realitate dar parțial real și nu merge la cremenal!
