Asta e, inevitabilul s-a produs și de azi a început iar școala, cu toate poveștile și întâmplările ei care vor deveni amintiri peste decenii pentru toți elevii de azi.
Numai că, din păcate, emoțiile, bucuria și simplitatea care însoțeau de obicei acest eveniment au început să pălească sub presiunea a tot felul de angoase create de o presă tot mai tributară hrănirii fricii și patologicului.
De pildă, o publicație ieșeană titrează: „Cu psihologul, în drum spre clasa I. Unii copii simt frică sau anxietate, alții simt entuziasm. Ce e de făcut?”. Apoi, un alt titlu: „Cum arată „carnetul de vaccinare” al unui copil care intră în clasa I?”.
Au dispărut cuvintele specifice acestui moment de început, precum entuziasmul și inocența, fiind înlocuite de frică, anxietate și vaccinare. Copiii nu mai merg cu încredere și dorința de a se reîntâlni cu colegii, ci au nevoie de psiholog care să-i țină de mână.
Alte ziare din țară sunt la fel de sumbre în abordarea unei festivități dintre cele mai frumoase din viața unor copii.
„Se introduce camera de detenție. O nouă măsură vizează înfiinţarea unei săli în care să fie trimişi elevii care deranjează orele. Elevii ar urma să fie supravegheați de un cadru didactic, într-o zonă special amenajată.”, anunță apocaliptic un ziar național.
Un soi de arest pentru cei care chicotesc la ore? Dacă ești prea ghiduș în banca din fundul clasei, riști între două și trei ore de detenție? Păi în copilăria lui agitată, Nică a lui Ștefan a Petrei ar fi fost primul client al camerei de detenție! Totuși, vorbim de o școală a anului 2024, nu de metodele pedagogice de pe vremea lui Creangă.
Și uite așa, cheful de a mai merge la școală scade odată cu amplificarea tuturor acestor apăsări venite din toate părțile, care transformă actul tradițional al reîntoarcerii în bănci într-un șir de restricții, temeri, toate pe fondul unei tendințe mai generale de a minimaliza tot ce e natural, firesc, uman în sistemul școlar, dar și în societate.
Cine își închipuie că poate cenzura copilăria prin metode opresive nu a înțeles esența școlii. Școala nu e un mediu coercitiv, ci dimpotrivă, o citadelă în care se șlefuiesc caractere prin libertatea pe care o oferă cunoașterea.
În modelarea sufletului unui școlar se folosește cel mai fin instrument, buchea cărții, nu psihologul sau camera de arest.
Dar pentru asta trebuie să avem și profesori dedicați, devotați misiunii nobile pe care și-au asumat-o. Oameni la a căror simplă vedere copiii să zâmbească, nerăbdători să pășească pe un drum nou, spre un orizont al cunoașterii.
Până una, alta, să nu înlocuim baloanele și florile deschiderii anului școlar cu o listă de vaccinuri și sfaturi de la psihologi.
Lăsați copiii să respire liber pe calea lor spre împlinire!
