Moara din Păcurari, era până nu demult un reper important din zona cartierului Păcurari din Iași. Denumirea oficială era “Moara 1 Mai”, însă lumea nu era prea încântată să pronunțe nume legate de “era comunistă”. A făcut parte din <Patrimoniul industrial al Iașului> care încet și sigur a ajuns …”la pământ”.
În publicația <EXPRES Cultural> din decembrie 2019, găsim articolul „Misterele onomastice ale Iașilor”, cu date importante despre moara din cartierul Păcurari:
….” pe locul moștenit, „supt Păcurari”, găsim o strămoașă, moara răposatului vistiernic Petrachi Sturza …îmbătrânită apoi ca „moara de cai a căminarului Anghelachi (1844) ”…apoi și-a înnoit tehnologia, cea dintâi în Moldova, fiind înlocuită de moara cu abur a inginerului francez Felix Barberot, în funcțiune din mai 1849 și administrată de directorul Gaildry, aceea numită „moara cu mașină” din Păcurari… “Moara de Foc”.
Cel mai cunoscut loc din „Mahalaua morii de vapori” era Șoseaua de lângă Moara de Foc”, care cotea la dreapta, oprindu-se la cantonul de cale ferată existent și acum la bariera de lângă fosta Fabrică de Țigarete, dincolo de care începe Șoseaua Națională, ce se sfârșește la Podul Roș (1875)…”
O regăsim, mai târziu, în 1890, fără detaliile schimbărilor de proprietari, la Karl Linke, ca „Moara de aburi” și Frații Klepper, (1904) și ca „Moara de vapori”, apoi cu numele „Moara Păcurari” (1911-1912) – societate anonimă.
Din 1928, sunt acționari Samson Fruchtman și alți evrei …Moara Fruchtman, care producea făină de grâu, porumb și secară, a fost radiată din oficiu, ca urmare a legislației rasiale din 1943 si reînmatriculată în 1946.
“Moara de grâu era situată în cartierul Păcurari, pe strada Moara de Foc nr. 2, cunoscută de ieșeni sub numele de Moara 1 Mai, fiind una dintre cele mai vechi mori din țară, ajungând la o capacitate de măcinat de 150 de tone pe zi. La secția de panificație Atelierul 3 cunoscută de ieșeni sub denumirea de Cuptorul de Aur din zona Podu Roș, este una din cele mai vechi secții de producere a pâinii din oraș. Încă din anul 1963, aici se realizau produse de panificație de cea mai înaltă calitate, conform rețetelor tradiționale”. La un moment dat, moara a fost (voit) abandonată …până s-a autodistrus, şi s-a furat tot ce se putea din ea. Numele oficial de „Moara 1 Mai” a fost păstrat până relativ recent, când a …“nimicit-o un supermarket”. Un supermarket care nu mai încăpea într-o altă locație a Păcurarilor …Niciman, și-a întins tentacolele, în zona celebrei mori din Păcurari.
Amenințată de tăvălugul noilor interese imobiliare și comerciale, Moara din Păcurari care a făcut parte din Patrimoniul industrial al Iașului , a dispărut, rămânând o amintire, în primul rând a celor care locuiesc în zonă.
“13 construcţii care ocupă o suprafaţă de circa 4.000 mp din terenul care are aproape 11.000 mp, care au făcut parte din fosta fabrică de panificaţie: silozul (parter şi 3 etaje), anexe, magazii, copertine, puncte termice, ateliere, staţie de pompe şi hale (toate cu regim parter) vor fi demolate şi se vor construi blocuri, scria presa locală până nu demult.
“Moara de Foc” a rămas în zonă, ca denumire a unui restaurant (care nu are nici o legătură cu moara) şi strada Moara de Foc, care face legătura dintre cartierul Canta și zona Garii Iaşi, în prelungirea străzii Canta și ține de la fosta „Moara 1 Mai” pană la fostul “Talcioc” (sau fosta fabrică de țigarete).