Stimaților, astăzi vom sporovăi puțin despre el. Un băiat să îl pui la rană. Râde tot timpul, de orice, nu contează despre ce se discută în jurul lui. Mai ales în ședințele giudețene. Chear dacă se dezbat catastrofe, calamități naturele, poate chear, Ferească!, și cutremure, el tot se distrează. De minune. Vesel băiat, finuțu’ lu șăfu la giudețul muncipiului, Don Costelo. Păi de ce n-ar fi vesel Sorinache Flauărpauăr?! Toate îi merg din plin de când tutorele lui politic îl tăt târâie dupe el prin tăte foncțiile de la buget. Cuminte ca un cățeluș care dă din coadă tăt timpul, păi cum să nu îți fie drag de el? Nu face rău la nimeni, la nimic și în genere nu face nimic, ceea ce îl face perfect, fără greșală. Doar râde. Leafa de vike îi leafă, nevestica a oploșit-o tot la buget, nășicu’. Căsuța căsuță, măsuța măsuță, afișele lipite cu sârg în trecut au dat roade. Nu bune. Escepționale, bibicilor! Șî ca să fie o cireașă pe tortul unei veți împlinite de bugetar de cumătrie, iaca câ l-a pus nașu șî pe loc eligibil. Să fie băietul parliamentar, să râdă și la parliament că i-au mai rămas câteva tone de fasole de belit la poză. Să fie sănătos, bibicilor, când bafta e să fie, e cu polonicul, nu glumă. Nouă ne place ficiorul, blând, plin de voioșie, chear nu ne încurcă așa ca pe alți envidioși care îl bârfesc pe ascuns. Hai noroc șî la mai mare, Sorinache, dă-i cu amuzamentul până la capăt, nu te opri nici în ruptul capului, bibicule!
