Procurorul General Alex Florenta (foto) se arata necrutator cu soferii care comit accidente rutiere soldate cu victime. Seful Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie doreste ca instantele sa mentina dispozitiile Politiei Rutiere de a suspenda pe sase luni permisul soferilor care au comis accidente cu raniti, indiferent daca leziunile traumatice sau afectarea sanatatii victimei sunt sau nu evaluabile in zile de ingrijiri medicale.
Acesta este punctul de vedere pe care Florenta l-a trimis la ICCJ in 28 august 2024, pentru cauza nr. 1340/1/2024, format dupa ce Curtea de Apel Suceava a promovat urmatorul recurs in interesul legii:
„Interpretarea si aplicarea dispozitiilor art. 103 alin. 1 lit. d din OUG nr. 195/2002, in sensul de a se stabili daca pentru a se putea retine existenta atat a accidentului de circulatie, cat si a vatamarii corporale este necesar ca leziunile traumatice sau afectarea sanatatii tertei persoane implicate sa fie evaluate prin zile de ingrijiri medicale”.
Problema a pornit de la contestarea amenzilor
Desi pare o chestiune de drept penal, acest recurs in interesul legii a fost formulat de catre Sectia de contencios administrativ si fiscal a Curtii de Apel Suceava. SCAF atrage atentia ca practica neunitara a aparut in dosarele in care soferii contesta in instanta dispozitia Politiei Rutiere de a le suspenda permisul auto pe sase luni in urma unui accident rutier soldat cu vatamarea unor persoane, care insa n-au depus plangere penala si nici nu s-au prezentat la medicul legist pentru examinare.
Amintim ca dosarul 1340/1/2024 are termen de pronuntare la 7 octombrie 2024 (click aici pentru a citi).
Florenta taie in carne vie
Revenind la Procurorul General Alex Florenta: seful PICCJ se declara in favoarea orientarii jurisprudentiale in care instantele considera ca, „din perspectiva aplicarii masurii administrative a suspendarii dreptului de a conduce, notiunea de ‘vatamare corporala’ are un inteles autonom, neputand fi asimilata notiunilor utilizate in art. 194 din Codul penal care incrimineaza infractiunea de vatamare corporala, astfel incat masura administrativa poate fi aplicata chiar si atunci cand vatamarea corporala nu a fost evaluata, printr-un certificat medico-legal, in care sa fie individualizat numarul de zile de ingrijiri medicale necesare pentru vindecare”.
Seful Parchetului General argumenteaza ca o vatamare corporala are aceeasi gravitate, indiferent daca victima are sau nu nevoie de ingrijiri medicale.
Redam principalul pasaj din punctul de vedere al Procurorului General:
㤠4.2. Divergenta de jurisprudenta priveste interpretarea sintagmelor utilizate de legiuitor in cuprinsul art. 103 alin. (1) lit. d) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 195/2002 republicata, astfel cum a fost modificata prin Ordonanta Guvernului nr. 1/2022, din perspectiva premiselor juridice pentru luarea masurii administrative a suspendarii dreptului de a conduce pe o perioada de 180 de zile, in cazul unui accident de circulatie din care a rezultat decesul sau vatamarea corporala a unei persoane, produs ca urmare a incalcarii de catre conducatorul de autovehicul, tractor agricol sau forestier ori tramvai a unei reguli de circulatie pentru care Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 195/2002 prevede suspendarea exercitarii dreptului de a conduce, atunci cand instanta de judecata sau procurorul a dispus clasarea in conditiile art. 16 alin. (1) lit. b), e) si g) din Codul de procedura penala, renuntarea la urmarirea penala, renuntarea la aplicarea pedepsei sau amanarea aplicarii pedepsei daca nu a fost dispusa obligatia prevazuta la art. 85 alin. (2) lit. g) din Codul penal ori incetarea procesului penal in conditiile art. 16 alin. (1) lit. e) si g) din Codul de procedura penala.
In prima orientare de jurisprudenta, s-a considerat ca, desi textul art. 103 alin. (1) lit. d) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 195/2002, republicata, modificata si completata utilizeaza sintagma ‘vatamarea corporala’ a unei persoane, nu trebuie omis ca premisa luarii masurii administrative aflata in discutie este reprezentata de producerea unui accident de circulatie, notiune definita in art. 75 din acelasi act normativ si ca intelesul notiunii de ‘ranire’ continuta in definitia legala a accidentului de circulatie a fost deja stabilit prin decizia nr. 5/2018 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept in materie penala prin aceasta din urma notiune intelegandu-se, in sensul deciziei de unificare a jurisprudentei, leziuni traumatice sau afectarea sanatatii unei persoane, a caror gravitate este evaluata prin zile de ingrijiri medicale (cel putin o zi) ori printr-una dintre urmaririle prevazute de art. 194 alin. (1) lit.a), c), d) si e) din Codul penal.
Practic, in aceasta orientare de jurisprudenta, reperul de interpretare preexistent in privinta normei penale este preluat mutatis mutandis si in privinta masurii administrative, cu motivarea ca, dispozitiile de drept substantial din materia contraventionala se completeaza cu dispozitiile de drept penal. Date fiind, atat originea penala a materiei contraventionale, cat si faptul ca diferenta dintre cele doua materii consta doar in gravitatea mai redusa a faptelor, sintagmele utilizate de legiuitor trebuie sa primeasca acelasi inteles cu cel deja primit in materie penala.
Dimpotriva, in cea de-a doua orientare jurisprudentiala, se considera ca, din perspectiva aplicarii masurii administrative a suspendarii dreptului de a conduce, notiunea de ‘vatamare corporala’ are un inteles autonom, neputand fi asimilata notiunilor utilizate in art. 194 din Codul penal care incrimineaza infractiunea de vatamare corporala, astfel incat masura administrativa poate fi aplicata chiar si atunci cand vatamarea corporala nu a fost evaluata, printr-un certificat medico-legal, in care sa fie individualizat numarul de zile de ingrijiri medicale necesare pentru vindecare.
In aceasta orientare, s-a dat prevalenta scopului preventiv al masurii administrative, acela de a inlatura o stare de pericol pentru circulatia pe drumurile publice, stare de pericol determinata, in principal, de incalcarea unei reguli de circulatie pentru care Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 195/2002 prevede suspendarea dreptului de a conduce si, din aceasta perspectiva, s-a subliniat ca valorile sociale ocrotite prin adoptarea masurii administrative in discutie sunt diferite de cele avute in vedere de dispozitiile de drept penal interpretate in decizia in interesul legii nr. 66/2007 si decizia nr. 5/2018 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept in materie penala.
§ 4.3.Consider ca aceasta din urma orientare de jurisprudenta este in litera si spiritul legii.
§ 4.3.1. Din interpretarea logico-sistematica a dispozitiilor art. 103 alin. (1) lit.d) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 195/2002 privind circulatia pe drumurile publice, republicata, astfel cum acestea au fost modificate prin art. I pct. 23 din Ordonanta Guvernului nr. 1/2022, rezulta ca, pentru luarea masurii administrative a suspendarii dreptului de a conduce autovehicule, tractoare agricole sau forestiere ori tramvaie pe o perioada de 180 de zile, este necesara indeplinirea cumulativa a urmatoarelor conditii:
(i) producerea unui accident de circulatie;
(ii) din accidentul de circulatie sa fi rezultat decesul sau vatamarea corporala a unei persoane;
(iii) incalcarea, de catre conducatorul autovehiculului implicat in accident a unei reguli de circulatie pentru care Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 195/2002 prevede suspendarea exercitarii dreptului de a conduce;
(iv) fapta conducatorului de autovehicul a fost urmarita ca infractiune, iar procurorul sau instanta de judecata a dispus una dintre solutiile indicate in cuprinsul normei, respectiv:
– procurorul a dispus clasarea in conditiile art. 16 alin. (1) lit. b), e) si g) din Codul de procedura penala;
– procurorul a dispus renuntarea la urmarirea penala;
– instanta penala a dispus renuntarea la aplicarea pedepsei sau amanarea aplicarii pedepsei si nu a dispus totodata obligatia prevazuta de art. 85 alin. (2) lit. g) din Codul penal;
– instanta penala a dispus incetarea procesului penal in conditiile art. 16 alin. (1) lit. e) si g) din Codul de procedura penala.
Se observa ca, desi in definitia legala a accidentului de circulatie continuta in art. 75 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 195/2002, republicata, preexista conditia ranirii uneia sau mai multor persoane, totusi, atunci cand a enuntat conditiile legale pentru dispunerea masurii administrative avand ca obiect si efecte suspendarea dreptului de a conduce, legiuitorul a indicat conditia suplimentara privind ‘vatamarea corporala’ a unei persoane.
Din aceasta juxtapunere de concepte, rezulta ca legiuitorul a avut in vedere anumite consecinte vatamatoare pentru integritatea corporala a persoanelor, consecinte pe care nu le-a suprapus, in mod necesar, notiunii de ‘ranire’, astfel cum acesta preexista in definitia legala a accidentului de circulatie si cum, in prealabil, fusese explicitata prin decizia nr. 5/2018 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept in materie penala.
Totodata, masura administrativa a suspendarii dreptului de a conduce se dispune atunci cand conducatorul autovehiculului, tractorului agricol sau forestier ori tramvaiului, care a cauzat accidentul de circulatie a incalcat o regula de circulatie pentru care Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 195/2002 republicata, prevede suspendarea dreptului de a conduce.
In analiza acestei conditii, se impune a fi observata natura juridica a masurii administrative aflate in discutie.
Astfel, in lumina dispozitiilor art. 96 alin. (1) si alin. (2) lit.b) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 195/2002, privind circulatia pe drumurile publice, republicata, suspendarea exercitarii dreptului de a conduce pe timp limitat are natura unei sanctiuni contraventionale complementare, avand ca scop inlaturarea unei stari de pericol si preintampinarea savarsirii altor fapte interzise de lege, care se aplica prin acelasi proces-verbal prin care se aplica si sanctiunea principala a amenzii sau avertismentului.
Sanctiunea contraventionala complementara a suspendarii dreptului de a conduce pentru perioade de 30/60/90/120 de zile este prevazuta de art. 100 alin. (3), art. 101 alin. (3), art. 102 alin. (3) si (4) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 195/2002 pentru savarsirea unor fapte contraventionale ale caror elemente de tipicitate nu includ si nu pot include, sub nicio forma, decesul sau vatamarea integritatii fizice a unei persoane.
Aceste din urma consecinte, care privesc viata, integritatea fizica si sanatatea persoanelor participante la traficul rutier sau aflate in apropierea acestuia, constituie obiect juridic special al infractiunilor contra vietii, integritatii corporale sau sanatatii, fiind atasate unei forme mai grave de ilicit, cea a ilicitului penal.
Tocmai de aceea, premisele sine qua non pentru luarea masurii administrative care face obiect al reglementarii continute in art. 103 alin. (1) lit. d) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 195/2002 sunt date de urmarirea faptei conducatorului autovehiculul implicat in accidentul de circulatie ca infractiune si stingerea conflictului de drept penal in faza de urmarire penala sau in faza de judecata printr-una dintre solutiile mentionate in cuprinsul normei care consacra masura administrativa, solutii care, prin obiect si efecte, nu includ si interdictia de a conduce anumite vehicule stabilite de instanta.
In cauzele indicate de autorul sesizarii, actul administrativ de suspendare a dreptului de a conduce pentru o perioada de 180 de zile a fost emis de seful politiei rutiere ulterior adoptarii, de catre procuror, a unei solutii de clasare a dosarului penal, intocmit ca urmare a producerii unui accident de circulatie, in urma caruia a rezultat vatamarea corporala a unor persoane care nu au inteles sa formuleze plangerea prealabila prevazuta de art. 196 alin. (6) din Codul penal si nici sa se prezinte la medicul legist, in vederea unei examinari medico-legale si stabilirii, in aceasta modalitate, a gravitatii vatamarii corporale evaluate prin zile de ingrijiri medicale. Din probele administrate si continutul ordonantelor de clasare, rezulta ca, prin accidentul de circulatie, s-au produs vatamari corporale unor persoane, in sensul ca au existat leziuni traumatice, care, insa, nu au fost evaluate medico-legal.
In acest punct al analizei conditiilor legale pentru luarea masurii administrative a suspendarii dreptului de a conduce, se releva atat natura juridica, cat si scopul acesteia.
Astfel, suspendarea dreptului de conduce, obligatoriu a fi dispusa de catre seful politiei rutiere pe a carei raza teritoriala s-a produs accidentul de circulatie, in ipoteza prevazuta de art. 103 alin. (1) lit. d) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 195/2002, republicata, modificata si completata, are natura unei sanctiuni contraventionale complementare, masura fiind aplicabila atunci cand sunt intrunite conditiile prevazute de lege in acest scop. In configurarea art. 103 alin. (1) lit.d) din Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr. 195/2002, masura poate fi aplicata independent de aplicarea unei sanctiuni contraventionale principale conducatorului autovehiculului care a cauzat accidentul de circulatie si care, totodata, a incalcat, cu prilejul acelui accident, o regula de circulatie pentru care Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 195/2002, republicata, modificata si completata prevede suspendarea dreptului de a conduce.
Masura administrativa functioneaza, in acest caz, independent de aplicarea sanctiunii contraventionale principale si da expresie unei raspunderi administrative al carei scop este orientat preponderent, date fiind conditiile prevazute de lege pentru luarea masurii, nu spre un obiectiv punitiv, ci spre unul esentialmente preventiv si disuasiv, urmarind inlaturarea unei stari de pericol pentru siguranta circulatiei pe drumurile publice si protectia altor persoane impotriva riscului pe care il prezinta pentru siguranta rutiera un conducator auto care a incalcat regulile de circulatie rutiera si, totodata, a produs un accident de circulatie din care a rezultat decesul sau vatamarea corporala a unei persoane.
Acest scop al suspendarii dreptului de a conduce este subliniat si in jurisprudenta Curtii Constitutionale, precum si in jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului care a fost valorificata la pronuntarea deciziei in interesul legii nr. 5 din 12 iunie 2021 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie.
Prin urmare, masura administrativa a suspendarii dreptului de a conduce pe o perioada de 180 de zile prevazuta de art. 103 alin. (1) lit. d) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 195/2002, republicata, modificata si completata, se infatiseaza ca o consecinta a incalcarii unei reguli de circulatie pe drumurile publice si a producerii unui accident rutier din care a rezultat decesul sau vatamarea corporala a unei persoane, atunci cand conflictul de drept penal a fost solutionat in faza de urmarire penala sau in faza de judecata, fara ca in procesul penal, astfel solutionat, sa fi fost instituita obligatia conducatorului autovehiculului, tractorului agricol sau forestier ori tramvai de a nu conduce anumite vehicule.
§ 4.3.2. Constatarile precedente, rezultate din logico-sistematica a normei, sunt sustinute si de aspectele rezultate din analiza lucrarilor parlamentare din care a rezultat aparitia in fondul legislativ a dispozitiilor art. 103 alin. (1) lit.d) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 195/2002, republicata.
Astfel, textul a fost introdus in Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 195/2002, republicata, prin art. I pct. 3 din Legea nr. 152/2019 pentru aprobarea cu modificari a Ordonantei Guvernului nr. 21/2014 sub forma unui amendament adus proiectului legii de aprobare a ordonantei guvernului, amendament adoptat de Comisia pentru industrii si servicii, Comisia juridica, de disciplina si imunitati si Comisia pentru transporturi si infrastructura ale Camerei Deputatilor (camera decizionala).
Potrivit raportului comun suplimentar nr. 4c-3/33/2015, nr. 4c-11/119/2015 si nr. 4c-4/15/2015 intocmit de cele trei comisii parlamentare la 4 decembrie 2018, dispozitia legala se regaseste sub forma unui amendament admis la legea de aprobare a Ordonantei Guvernului nr. 21/2014, avand urmatoarea redactare:
‘244 . La articolul 103 alineatul (1), dupa litera c) se introduc doua noi litere, lit. d) si lit. e) cu urmatorul cuprins:
d) pentru o perioada de 90 zile in cazul accidentului de circulatie din care a rezultat decesul sau vatamarea corporala a unei persoane daca a fost incalcata o regula de circulatie pentru care prezenta ordonanta de urgenta prevede suspendarea exercitarii dreptului de a conduce si instanta de judecata sau procurorul a dispus clasarea in conditiile art. 16 alin.(1) lit. b), e) si g) din Codul de procedura penala, renuntarea la urmarirea penala, renuntarea la aplicarea pedepsei sau amanarea aplicarii pedepsei daca nu a fost dispusa obligatia prevazuta la art. 85 alin. (2) lit. g) din Codul penal ori incetarea procesului penal in conditiile art.16 alin.(1) lit. e) si g) din Codul procedura penala’.
Dispozitiile art. 103 alin. (1) lit.d) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 195/2002, republicata au fost ulterior modificate prin art. I pct. 23 din Ordonanta Guvernului nr. 1/2022, singura modificare adusa privind majorarea duratei masurii administrative a suspendarii dreptului de a conduce, de la 90 de zile, la 180 de zile, conditiile pentru luarea acestei masuri, initial stabilite prin Legea nr. 152/2019 ramanand nemodificate.
Aceste modificari normative au avut in vedere scopul general al legislatiei rutiere, de a proteja viata, integritatea si sanatatea persoanelor care participa la traficul rutier sau se afla in apropierea acestuia, apreciate in contextul ansamblului reglementarii ca fiind valori fundamentale care trebuie sa aiba prioritate in fata mobilitatii ori a altor obiective ale sistemului de transport rutier. Majorarea perioadei de suspendare a fost justificata prin necesitatea asigurarii unei gradualitati a masurii administrative in cazul faptelor de natura penala, care nu au indeplinit toate conditiile pentru a fi angajata raspunderea penala a persoanei, comparativ cu situatiile in care masura suspendarii dreptului de a conduce este aplicata ca sanctiune contraventionala complementara pentru savarsirea unei fapte contraventionale.
In reglementarea acestui caz de suspendare a dreptului de a conduce, legiuitorul ordinar si cel delegat au avut in vedere scopul general al Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 195/2002, acela de a proteja viata, integritatea corporala si sanatatea persoanelor, precum si siguranta traficului rutier.
In plus, s-a avut in vedere existenta, in realitatea obiectiva, a unor fapte ilicite pentru care, in situatii precum cele indicate in sesizarea de recurs in interesul legii, nu mai este posibila atragerea raspunderii penale si nici a celei contraventionale.
Prin instituirea masurii administrative si majorarea duratei acesteia, legiuitorul a inteles sa nu lase fara niciun efect juridic acele conduite ilicite care, fara a atrage, in anumite situatii determinate, consecinte in planul raspunderii penale, presupun, insa, incalcarea unor reguli de circulatie pe drumurile publice, pentru care Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 195/2002 prevede suspendarea dreptului de a conduce, conduite obiectivate in contextul unui accident de circulatie avand consecinte asupra integritatii corporale a unor terte persoane.
§ 4.3.3. Concluziile precedente, rezultate din analiza logico-sistematica si teleologica a normei justifica, in continuare, concluzia in sensul ca sintagma ‘vatamarea corporala’ continuta in art. 103 alin. (1) lit. d) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 195/2002, republicata, nu trebuie sa primeasca acelasi inteles cu notiunea de ‘ranire’ continuta de art. 75 lit. b) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr.195/2002, pentru definitia accidentului de circulatie, astfel cum aceasta notiune a fost explicitata prin decizia nr. 5/2018 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie – Completul pentru dezlegarea unor chesituni de drept in materie penala, dar nici cu sintagma ‘vatamarea integritatii corporale ori sanatatii uneia sau mai mult persoane’, astfel cum aceasta din urma a fost interpretata prin decizia nr. LXVI (66) din 15 octombrie 2007 pronuntata de Inalta Curte de Casatie si Justitie – Sectiile Unite si nici nu se confunda cu urmarile specifice ale infractiunii de vatamare corporala, indicate in enumerarea continuta de art. 194 alin. (1) din Codul penal.
In precedentele cauze, fiind vorba despre notiuni / concepte / sintagme utilizate in cuprinsul unor norme de drept penal sau pe baza carora se determina continutul unor norme juridice de natura penala, fata de principiul de interpretare ‘poenalia sunt restringenda’ (n.r. ‘legile penale trebuie interpretate restrictiv’), in deciziile nr. LXVI (66)/2007 si nr. 5/2018, care au statuat asupra elementelor de tipicitate ale infractiunii de parasire a locului accidentului, instanta suprema a optat pentru o interpretare si aplicare restrictiva a normelor incidente.
Rationamentele si solutiile instantei supreme dezvoltate in cuprinsul acestor decizii nu sunt aplicabile mutatis mutandis in privinta masurii administrative, a carei premisa de aplicare este data, in principal, de incalcarea unei reguli privind circulatia pe drumurile publice, regula pentru care Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 195/2002 prevede suspendarea dreptului de a conduce autovehicule si al carei scop, astfel cum s-a demonstrat in precedent, nu este orientat spre atragerea raspunderii penale si nici macar spre aplicarea unei amenzi contraventionale conducatorului autovehiculului care a cauzat accidentul de circulatie, ci spre inlaturarea unei stari de pericol pentru siguranta traficului rutier si prevenirea riscului potential pe care il prezinta pentru siguranta tertelor persoane, participante la acest trafic sau aflate in proximitatea acestuia, un comportament neconform regulilor de circulatie rutiera.
Practic, masura prevazuta de art. 103 alin. (1) lit. d) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 195/2002 da expresie unui raport de raspundere contraventionala, ca forma a raspunderii administrative, ce se naste din savarsirea unei fapte ilicite prin care au fost incalcate norme referitoare la circulatia pe drumurile publice, concluzie sustinuta si de topografia textului in Capitolul VII al Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 195/2002, intitulat ‘Raspunderea contraventionala’.
Este adevarat ca potrivit art. 47 din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001, dispozitiile Ordonantei Guvernului nr. 2/2001 se completeaza, din punct de vedere al dreptului material, cu dispozitiile Codului penal. Insa, in privinta masurii administrative prevazute de art. 103 alin. (1) lit. d) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 195/2002, republicata, nu se identifica, din perspectiva problemei de drept ce face obiect al analizei, o norma sau institutie juridica de drept penal, aplicabila in completarea normei de drept contraventional pe care textul o contine.
In consecinta, observand si scopul preventiv al masurii administrative, in considerarea dispozitiilor art. 36 alin. (4) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnica legislativa pentru elaborarea actelor normative, republicata, modificata si completata, sintagma ‘vatamare corporala’ continuta in art. 103 alin. (1) lit.d) din Ordonanata de urgenta a Guvernului nr. 195/2002, republicata, modificata si completata ar trebui sa primeasca intelesul curent din limba romana moderna, fara a prezenta relevanta evaluarea vatamarii corporale prin zile de ingrijiri medicale.
Din perspectiva aplicarii masurii administrative prevazute de art. 103 alin. (1) lit. d) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr.195/2002, republicata, modificata si completata, este necesar un fundament probator din care sa rezulte existenta unor traumatisme / leziuni / raniri / lovituri corporale suferite de victima accidentului de circulatie.
§ 4.3.4. In fine, se observa ca prima orientare de jurisprudenta produce consecinte incompatibile cu principiul echitatii si, totodata, nu corespunde scopului pentru care legiuitorul a instituit masura administrativa a suspendarii dreptului de a conduce determinat de incalcarea unei reguli de circulatie pentru care Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 195/2002 prevede aceasta sanctiune contraventionala complementara.
Spre exemplu, in temeiul art. 101 alin. (3) lit. a) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 195/2002, republicata, modificata si completata, conducatorului autovehiculului care nu a respectat regulile privind trecerea pe culoarea rosie a semaforului, daca prin aceasta s-a produs un accident de circulatie din care a/au rezultat numai avarierea unui vehicul sau alte pagube materiale, odata cu sanctiunea amenzii, i se aplica si sanctiunea contraventionala complementara a suspendarii dreptului de a conduce pentru o perioada de 60 de zile.
Insa, atunci cand prin incalcarea aceleiasi reguli de circulatie, conducatorul autovehiculului produce un accident de circulatie din care rezulta vatamarea corporala a unei persoane, deci o consecinta in mod vadit mai grava decat avarierea unui vechiul sau orice alta paguba materiala, adoptarea primei orientari de jurisprudenta, care conditioneaza aplicarea masurii administrative de prezentarea unui certificat medico-legal din care sa rezulte ca leziunile cauzate victimei accidentului de circulatie au necesitat pentru vindecare cel putin o zi de ingrijiri medicale, conduce la neaplicarea masurii administrative.
In aceeasi ipoteza, cand a trecut mai mult de un an de la data savarsirii faptei, nu mai este posibila nici aplicarea sanctiunii contraventionale principale, motiv pentru care, si din aceasta perspectiva, adoptarea primei orientari de jurisprudenta rezida intr-o situatie de impunitate totala si absoluta, deci, la o aplicare a legii contrara principiului echitatii, gradului de pericol social concret al faptei ilicite a conducatorului autovehiculului, conducand, totodata, si la eludarea scopului preventiv al masurii administrative prevazuta de art. 103 alin. (1) lit. d) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 195/2002, republicata, modificata si completata.
§ 4. In consecinta, apreciez ca, in interpretarea si aplicarea dispozitiilor art. 103 alin.(1) lit. d) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr 195/2002 privind circulatia pe drumurile publice, republicata, astfel cum a fost modificata si completata prin Ordonanta Guvernului nr. 1/2022, suspendarea exercitarii dreptului de a conduce autovehicule, tractoare agricole sau forestiere ori tramvaie pentru o perioada de 180 de zile se dispune si in cazul accidentului de circulatie din care a rezultat vatamarea corporala a unei persoane, produs ca urmare a incalcarii de catre conducatorul de autovehicul, tractor agricol sau forestier ori tramvai a unei reguli de circulatie pentru care Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 195/2002, republicata, modificata si completata prevede suspendarea exercitarii dreptului de a conduce, nefiind necesar ca vatamarea corporala sa fie evaluata printr-un certificat medico-legal.
