Florina B. a dat în judecată autoritățile locale din Piatra Neamț deoarece nu au vrut să îi schimbe numele din documente. Mai mult decât atât, acestea nu ar fi vrut nici să îi atribuie un cod numeric personal din cel femeiesc în bărbatesc așa cum solicitase reclamantul.
Conform legii din România, Serviciul Public Comunitar de Evidenţă a Persoanelor teritorial este obligat prin sentinta judecatoreasca definitiva la cererea partii interesate sa dispuna un nou Cod Numeric Personal si o noua identitate.
Un transexual l-a dat în judecată pe primarul Piatra Neamț pentru că nu a vrut să îi schimbe numele din documente
„Admite cererea formulată de partea reclamantă. Încuviințează schimbarea sexului părții reclamante, din femeiesc în bărbătesc, schimbarea prenumelui din Florina în Florin atribuirea unui cod numeric personal corespunzător sexului bărbătesc. Obligă Municipiul Piatra Neamţ – Serviciul Public Comunitar Local de Evidență a Persoanelor- Biroul Stare Civilă să efectueze cuvenitele mențiuni în registrul stării civile și să elibereze un nou certificat de naștere, corespunzător respectivelor mențiuni. Ia act că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată. Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare la Tribunalul București, cererea și motivele de apel urmând a fi depuse la Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti. Pronunţată la data de 3iulie”, se arată în dosar.
Cum îţi poţi schimba sexul în România
În instanțele din România apar tot mai multe solicitări ale unor persoane care cer schimbarea sexului înscris în actele de stare civilă, a prenumelui și a codului numeric personal, astfel încât să nu existe vreun indiciu care să trădeze înlocuirea acestor date.
Conform ghidului[3] realizat în 2014 de Asociația ACCEPT și de Centrul Euroregional pentru Inițiative Publice (ECPI), „Asociația Profesională Mondială pentru Sănătatea Persoanelor Transgen (WPATH) citează în Standardele de îngrijire pentru sănătatea persoanelor transsexuale, transgen și neconforme cu genul lor (Versiunea 7)[4] câteva studii conform cărora prevalența persoanelor transsexuale variază de la 1:11.900 la 1:45.000 pentru persoanele de sex masculin cu tranziție către sex feminin (MTF – Male-to-Female, eng.) și 1:30.400 la 1:200.000 pentru persoanele de sex feminin cu tranziție către sex masculin (FTM – Female-to-Male, eng.)”. Conform aceluiași ghid, „în perioada 2007-2012 au fost înregistrare la nivel național 9 cereri de schimbare de prenume pe cale administrativă”.
În conformitate cu Decizia Curții Constituționale a României nr. 530 din 13 mai 2008, referitoare la excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 44 lit. i) din Legea 119/1996 cu privire la actele de stare civilă și ale art. 4 alin. (2) lit. l) din Ordonanța Guvernului nr. 41/2003 privind dobândirea și schimbarea pe cale administrativă a numelor persoanelor fizice, „o persoană are dreptul să decidă singură identitatea de gen pe care și-o asumă și să acționeze în consecință; însă modificarea mențiunilor în actele de stare civilă în ceea ce privește rubrica sex presupune intervenția statului care cere persoanei să parcurgă o procedură în fața instanțelor de judecată”, conform abcjuridic.ro
- etapa preliminară sesizării instanței
Până a introduce cererea la instanța de judecată, persoanele care solicită schimbarea mențiunilor privind sexul în actele de stare civilă trebuie să parcurgă următoarele etape:
- obținerea unui diagnostic – medicul specialist psihiatru trebuie să certifice diagnosticul de tulburare de identitate de gen (disforie de gen) în cazul următoarelor simptome: identificarea persistentă și puternică cu sexul opus celui prezent anatomic, disconfortul persistent și afectarea funcționării sociale generate de prezența sexului biologic, absența altor condiții medicale sau tulburări psihiatrice care să explice situația persoanei. Medicul poate recomanda: asistență psihologică de specialitate, realizarea testului de realitate imediată[12], începerea tratamentelor hormonale și intervenția chirurgicală.
- vizita la medicul endocrinolog și începerea tratamentului hormonal – pentru administrarea de substanțe inhibatoare sau producătoare de testosteron este nevoie, în acest caz, de o recomandare medicală redactată de un psihiatru sau un alt specialist în domeniul sănătății mintale. Standardele de îngrijire realizate de WPATH nu precondiționează următoarele etape ale tranziției de urmarea unei terapii hormonale.
- intervenții chirurgicale – persoanele transgender (ce, prin aceste proceduri medicale, își schimbă statutul din transgender în transsexual) recurg, în general, la anumite intervenții chirurgicale în vederea extirpării/reconstrucției sânilor și a organelor genitale. Instanțele din România au fost, până nu de multă vreme, împărțite în privința obligativității parcurgerii acestui pas. Unele instanțe au reținut că „o persoană trans care nu are organele genitale identice cu cele ale sexului opus nu poate să își schimbe actele de stare civilă, deoarece acest lucru ar duce la consecința eliberării unor acte de identitate false, întrucât acestea nu ar corespunde realității exterioare, ci, eventual, numai cu natura interioară a reclamantei”.[13] CtEDO a reținut însă că nu se poate susține caracterul arbitrar sau capricios al deciziei de a urma tratamentul de reatribuire de gen, din moment ce persoana care trece prin intervenții medicale dureroase are un nivel înalt de angajament și convingere pentru a trăi în societate conform rolului de gen ales.[14]
- etapa procesului civil
Judecarea cererii de modificare a actelor de stare civilă intră în competența judecătoriei de la domiciliul reclamantului, conform art. 94 alin (1) lit. b) din Noul Cod de procedură civilă și conform art. 57 din Legea 119/1996 privind actele de stare civilă. Reclamantul trebuie să întocmească o cerere de chemare în judecată împotriva Consiliului Local (ce are în subordine serviciul de evidență a persoanelor) prin care solicită schimbarea: CNP-ului, sexului afișat în documentele de stare civilă și a prenumelui.
În conformitate cu prevederile art. 213 alin. (2) NCPC, reclamantul poate cere judecarea în ședință fără prezența publicului. În aceeași măsură, se poate solicita instanței publicarea în sistemul ECRIS și pe lista de ședințe doar a inițialelor, fără obiectul cauzei, întrucât reclamantul poate considera că o ședință publică de judecată, publicarea numelui întreg și a obiectului cauzei i-ar putea afecta viața privată și astfel ar putea fi supus stigmatizării, hărțuirii și discriminării.
Dacă este cazul, reclamantul are un termen de 10 zile în care poate răspunde la posibila întâmpinare înaintată de către pârât (Consiliul Local). Judecătorul va fixa primul termen de judecată unde, de regulă, se judecă excepțiile. Se pot administra probe cu înscrisuri (documente medicale, de obicei) și cu martori (prieteni, colegi care pot certifica în fața instanței identitatea de gen exprimată în societate de către reclamant).
