Stimați pasionați de panflete, vom pune în discuție astăzi o întâmplare care a întors muncipiul pe dos. Dar și giudețul. Pe scurt, doforița Mitruța, ochi alunecoși, inimă sburdalnică, onorabililor. O bibică ce părea topită după patrioțul naționale Simeon, l-a tradus pe moftangiu fără nici o ezitare. După ce s-a cărat prin tătă țara, costumată în culorile găinațului de aur patriotarde, conselera Mitrița, cu tăte studiile dar și doftorat la activ a votat în contra șăfului ei. Dar șî împotriva muncii depuse luni de zâle. Ea ales să îi facă jocurile lui Don Costelo, jupân giudețan ales prin voința populimii muncipale. Șî anume, să îi dea vot de aur, să își pună Costelo lacheii din nou în slujba de viți giudețeni. Știți domniile voastre, că noi am mai discutat la rubricuță isprava asta. Tătă presărimea dar și gruparea care a pus-o pe liste, recte Ăur, a sărit de cur în sus. Vulpoiul Costelo ar fi pitrocit el o înșelătorie, să îi facă pe Mario și pe finul uriașul Sorinache adjuncți supt el. Discuție mare, stimaților dar nu ne pierdem noi vremea cu asta, să se spele ei pe cap. Foarte interesant ar fi de desțifrat cum l-a tradus ea pe Simeon vs jupân Costelo. Cum chestiunea nu e simplă, am apelat, ați ghicit, la Unchiul nostru, cunoscător de combinațiuni politikienești jegoase dar și de psihologie feminină. „Nepoate, lucrurile sunt simple în înțelegerea mea. Muierea asta, deși deșteaptă în felul ei, că e școlită, a pățit ca în bancul acela cu șoricioaica. Cea care șe-a perdut capul când șe-a pus coada între picioare să nu i-o taie trenul. Ea părea topită după Simeon. Dar știi cum se zice, mai pe platonic, așea. Că ăla erea departe și nu avea timp de ea. Costelo, vulpoiul, e prezență fizică, dacă înnțelegi ce vreau să spun. Pantaloni strâmți, sacou mulat, brățări scumpe pe la mânuri. Na, nu arată rău țărănoiul. A fost de ajuns un contact cel puțân vizual, nepoate și gata votul. Așa să știi nepoate, nu e prima și nici ultima întâmplare cu vot pe atracție fizicească, cu eventuală promisiune mutuală și de alte experențe esperimentate pe tradiționalism.” Stimaților, noi nu ne asumăm părerea Unchiului, deoarece nu ne pricepem ca el. Șî pare cam exhaustiv. Dar e un sțenariu ca tăte sțenariile, bibicilor, de ce să nu recunoaștem că ar fi o esplicație chear omenească, am putea spune. Acu, mai departe e treaba lor, noi nu ne mai băgăm. Treaba lor, stimabililor.
