Stimații noștri. De când cu scrotinurile astea de ales senători, dipotați și prezidente, pare că s-a oprit timpul în loc. Mii de moftangii, cațavenci, farfurizi și brânzovenești din tătă țara stau numai pe străzi, ca boschetarii. Echipați cu vesturi enscripționate, mangafalele îndrugă la trecători tăt feliu de prostii pe care nu le crede nimenea. Pe la muncă nu mai dau, doar la șprițuri, cuvăntări sau sparg tembelizoarele cu așa zise dezbateri. Nește prostii, se înțelege, nici ei nu cred ce mănâncă pe la microfoane. Nu știm dacă ați opservat dar mulți doftori se grămădesc. De la noi e Consticlănescu, Lucică dar și mulți alții de prin partide șî partidulețe. Ce am remarcat noi, la leberalii pe persoana fizică a lui Don Costelo, a apărut după fugărirea lui Livache ăla enervant care se credea senător, o doamnă doftor de pe la nebuni. Nu e rău să ai așa ceva la partid, credem noi. Mai ales acum când tăți chuulesc pe capete șî au nevoie de motivări. Doamna doftor numai bine le dă conțedii medicale, că la spetal la nebuni e fabrică de scutiri, stimabililor. Nu mai vorbim că și Costelo are nevoie de scutiri la termene la Trebonal, unde e judecat prezumptiv pentru dragostea lui pentru fer, luat pe mocangeală când era menistru. Unii mai zic că Vulpoiul ar fi luat-o razna când cu măscații și a avut nevoie de doamna doftor pe terapie psihicistă, să stea cât de cât pe banda lui. Drept mulțămire i-a pus-o pe liste. Noi nu zâcem că e rău să fie doftori senători și dipotați. Dar ne întrebăm noi: cine ne mai consultă la boală, stimaților, dacă se îmbulzesc tăți la parliament, ca oile la stână?!
