În anul 2003, Călin Georgescu, actualul candidat independent la președinția României lucra la Centrul Național pentru Dezvoltare Durabilă, ca director executiv, instituția fiind condusă de mentorul său, fostul diplomat comunist Mircea Malița.
Numele lui Georgescu apare într-un document intrat în posesia jurnaliștilor de la ”România Liberă”, trimis de către Inspectoratul General al Agenţiei de Dezvoltare Internaţională a SUA, conform Adevarul.
Practic, trei angajaţi ai programului GRASP (Reformă Guvernamentală şi Parteneriate Durabile) ”se arață scandalizați şi revoltaţi din cale afară că această subvenţie, în fond, în valoare de 36 milioane de dolari, pe o durată de cinci ani, destinată birourilor din Bucureşti, Sibiu, Iaşi şi Oradea şi activităţii din 14 judeţe, a devenit un fel de anexă a primarilor pesedişti, prin preşedintele CA al Centrului Naţional pentru Dezvoltare Durabilă (SDNP), nimeni altul decât dinozaurul comunist Mircea Maliţa şi directorul său executiv Călin Georgescu. Plângerea se referă la presiunile exercitate de partea romană asupra agenţiei care distribuie banii – DAI (Development Alternatives Inc.) – pentru a acorda un grant unei organizaţii romaneşti fără a se ţine seama de importanţa capacităţii tehnice, controlului financiar sau legitimităţii politice a acestei organizaţii romaneşti. DAI, de fapt, nu numai că distribuie banii, dar şi evaluează proiectele”, arată ziariștii.
Angajații GRASP atrag atenția în document că au fost martori la extorcare de fonduri din programul finanțat de guvernul SUA de către o organizație românească.
Cine erau baronii cu care negocia Georgescu
În text sunt aduse în discuție numele baronilor PSD Marian Oprişan, Nicolae Mischie, Bebe Ivanovici şi Gavril Marza, care au ajuns să dispună şi de banii contribuabililor americani. Prin intermediul Federaţiei Autorităţilor Locale din Romania (FALR), condusă de Octav Cozmâncă, organizația s-ar fi erijat s-a erija într-un fel de ONG, primind finanţări prin Programul GRASP, Ministerul Afacerilor Externe din Elveţia, Programul Naţiunilor Unite pentru Dezvoltare (PNUD), Ambasada Canadei, Ambasada Olandei şi alte organisme internaţionale.
Ziariștii mai arată că cea mai mare parte a banilor au fost cheltuiţi cum au ştiut ei mai bine.
”În noiembrie 2002 şi aprilie 2003, reprezentanţii GRASP s-au intalnit de numeroase ori cu cei ai SDNP. Directorul SDNP, Călin Georgescu, a insistat intr-un mod agresiv pentru ca GRASP să finanţeze programul său cu aproximativ 800.000 dolari SUA. Nu a reuşit insă să definească activităţi specifice. Reprezentanţii americani şi-au dat seama că Georgescu nu are o echipă competentă pentru a face mai mult decat să organizeze discuţii la mese sau să intocmească unele rapoarte (şi acestea debile). Nu a fost prezentată nici un fel de evidenţă a unui conţinut de program in afară de generalităţi despre “promovarea dezvoltării durabile”. Ca atare, nu a fost suficientă justificarea legitimă pentru o relaţie de cooperare. SDNP are capacitate tehnică redusă, dar este foarte bine conectat politic cu partidul de guvernămant, Partidul Social Democrat, inclusiv oameni din regimul comunist şi chiar propiaţi ai lui Nicolae Ceauşescu. Pentru reprezentanţii americani devenea clar că SDNP este un GONGO, adică, in argou, un ONG guvernamental, un ONG-fantomă, Este o entitate creată şi sponsorizată de guvern pentru a coopta resurse de la donatori şi pentru a crea confuzie in randurile societăţii civile. Mai pe şleau, o organizaţie neguvernamentala de stat”, se mai arată în documentarea jurnalistică.
