Președintele în funcție Klaus Iohannis, al cărui mandat a fost prelungit după anularea alegerilor care trebuiau să-i stabilească succesorul, este considerat responsabil de criza politică din România, arată o analiză publicată de Le Figaro.
În urmă cu trei săptămâni, cu ocazia Zilei Naționale, Iohannis le trimisese compatrioților săi un mesaj de regret. „Vă cer iertare”, a declarat el, „pentru că, de-a lungul timpului, am luat decizii care v-au nemulțumit și pe care, cel mai probabil, nu le-am explicat suficient”. Votându-l pe candidatul de extremă dreapta Călin Georgescu în fruntea primului tur al alegerilor prezidențiale, alegătorii români i-au respins fără echivoc pe actualii lideri politici. Pentru Silvia Marton, profesor de științe politice la Universitatea din București, „mea culpa a președintelui Iohannis a venit prea târziu pentru a-l exonera de responsabilitatea politică și morală într-o criză atât de gravă”. La 65 de ani, al șaselea președinte al României își finalizează al doilea mandat pe cât de discreditat de compatrioții săi, pe atât de apreciat de colegii săi europeni, menţionează Le Figaro. La București, fostul profesor de fizică este considerat atât de îndepărtat, încât detractorii săi îl aseamănă cu un rege leneș, acuzându-l că petrece mai mult timp în orașul natal, Sibiu, sau în călătorii scumpe în străinătate, decât în biroul prezidențial. La Bruxelles, totuși, colegii săi șefi de stat și de guvern apreciază fiabilitatea sa pe vreme rea. „În ciuda multiplelor crize trăite în ultimii ani, el a rămas foarte ferm în privința angajamentului său european și a muncit din greu pentru a garanta stabilitatea țării sale”, mărturisește un diplomat european. „Din păcate, nu același lucru se poate spune despre Viktor Orban sau chiar despre liderii polonezi, care au permis agricultorilor să blocheze importurile de cereale ucrainene la graniță”.
Intrat în politică la sfârșitul anilor 1990, Klaus Iohannis s-a făcut cunoscut pentru prima dată prin câştigarea primăriei din Sibiu în numele unui mic partid care reprezintă minoritatea vorbitoare de limbă germană. Reales de trei ori la rând, s-a apucat de renașterea turistică a acestui oraș de dimensiuni medii situat în inima Transilvaniei și s-a impus treptat în peisajul politic românesc, până în punctul de a considera un destin național, aminteşte sursa citată.
În 2009 și 2013, apropiații lui şi l-au imaginat șef al unui guvern aflat sub autoritatea președintelui conservator Traian Băsescu. Acesta din urmă l-a refuzat, dar Klaus Iohannis nu s-a lăsat descurajat. Îi va succeda în 2014 sub sigla Partidului Național Liberal, formațiune de dreapta al cărei antagonism cu social-democrații a structurat viața politică românească de la căderea comunismului în decembrie 1989.
„La acea vreme, eram foarte mândru să văd țara mea alegând un candidat pe care adversarii săi l-au denigrat constant insistând că nu are copii, că nu este ortodox și că practic va fi mai mult german decât român”, subliniază fostul europarlamentar Cristian Preda. „În campanie, Iohannis a promis că va fi un președinte normal” , își amintește politologul Radu Magdin. Intenționa să se distanțeze de Traian Băsescu, a cărui hiperactivitate, comparabilă cu cea a lui Nicolas Sarkozy, ajunsese prin a-i epuiza pe români. „Când a venit la putere, mulți erau fericiți să aibă un președinte decent și muncitor. Dar până la urmă, ne vom aminti mai presus de toate că a tăcut foarte mult.”
O furie surdă
Raluca Pantazi, redactor-șef al site-ului de educaţie Edupedu.ro, a amintit într-un editorial recent că Iohannis a făcut din educație prioritatea mandatului său. „Cine vă poate ierta, domnule președinte, că ați lăsat un sfert de milion de copii fără școală?”, întreabă ea. „Banca Mondială a anunțat săptămâna aceasta că 250.000 de elevi cu vârsta cuprinsă între 6 și 14 ani au abandonat școala, cu 150.000 mai mulți decât înainte de a veni el la putere”. Sub cele două mandate ale lui Klaus Iohannis, conchide jurnalista, „școlile publice au cunoscut cel mai mare declin la toate testele și analizele internaționale”. (…)
„Președintele Iohannis s-a lăsat, fără îndoială, închis în turnul său de fildeș”, admite diplomatul european citat de Le Figaro. El consideră totuși că unele dintre nemulțumirile exprimate la adresa lui Iohannis sunt excesive. În prima linie când a fost vorba de susținerea Ucrainei, Klaus Iohannis a trebuit să se apere nu doar de critici legitime, ci și de campaniile rusești de dezinformare.
În primăvara anului trecut, s-a împușcat curios în picior, hotărând să candideze pentru funcția de secretar general al NATO, când candidatura fostului prim-ministru olandez, Mark Rutte, fusese deja validată de statele membre. În urmă cu zece zile, în marja unei întâlniri organizate la Bruxelles, numele președintelui Iohannis a fost scos de pe lista șefilor de stat invitați să se întâlnească cu noul șef al alianței transatlantice. O respingere pe care unii observatori români o interpretează drept un semn de neîncredere. Sorin Ioniță, de la Forumul de Experți, consideră că țara sa este ca „în carantină” de la anularea turului doi al alegerilor prezidențiale. Dovezile ingerințelor străine capabile să justifice o decizie atât de gravă par să fi fost considerate puțin subțiri de unele guverne occidentale.
