Încă una și mă duc. Cam această cuprinzătoare concluziune s-ar putea trage, dragi cetitori, în legătură cu isprava tragicomică, petrecută în deontologia ăeropurtată din frumosul muncipiu de giudeț. Manajerul deontolog nea Romicâ a comis-o conștiincios din nou. Ca să nu își iasă din mână. Simpaticul hedonist plantat dereftor de Don Costeleone, geniul metalelor giudețene, menajează așea cum am mai avertizat noi de multe ori: la limitele sporturilor extreme. Mai ieri, sute de bibici călători, complet nevinoveți, au fost prpfund îngroziți, dimineată pe răcoare arctică, de o alarmă sinistră care a început să urle dementă, în timp ce bieții oameni se pregăteau de îmbarcare. Oameni complet inocenți, plătitori cinstiți de bilet de călătorie. Adică in regulă, cu toții! Victimele encompetenței deontologiei romicasiene au fost isterizate și fugărite din Tepatrul de 100 de meleoane de epuroi, de personalul nevrozat, la rândul său, de pericolul iminent de encendiu. După ore de îngheț petrecute în ger de bieții oameni, s-a agiuns la concluzia că nu ardea nimic. Dar nimic, stimabililor! Oamenii brutalizați, înghețați și ingroziți s-au îmbarcat în cele din urmă, după vreo trei ore, zburând terorizați, fiecare în treaba lui. Cică tătă tevatura îndurată de bieții bibici inofensivi ar fi fost cauzată de o deontologie de senzor, care a luat-o razna, de nebun, pe arătură. Intr-un stabiliment de 100 de meleoane, aproape nou-nouț!
Noi am mai zâs, onorabililor, șî cu alte ocaziuni, de „n” ori: du-te acasă, măi nea Romicâ, băiatule! Du-te acasă învârtindu-te, până nu moare careva din cauza deontologiei manajere de care dai dovadă! Dar cine să ne auză, că lătrăm în pustiu…
