Intrarea în faliment a unei companii atrage consecințe juridice severe, afectând nu doar debitorul, ci și creditorii acestuia, care sunt puși în situația de a-și valorifica drepturile într-un cadru strict reglementat de Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență. Această lege stabilește mecanismele prin care creditorii pot participa la procedura colectivă de recuperare a creanțelor și stabilește ordinea și modalitatea în care se realizează distribuirea activelor debitorului.
În conformitate cu prevederile art. 75 alin. (1) din Legea nr. 85/2014 , recuperarea datoriilor de la un debitor aflat în faliment nu mai poate avea loc prin executare silită individuală, întrucât de la data deschiderii procedurii se suspendă de drept toate acţiunile judiciare, extrajudiciare sau măsurile de executare silită pentru realizarea creanţelor asupra averii debitorului. Prin urmare, toţi creditorii participă la o acţiune comună de valorificare a bunurilor debitoarei în vederea recuperării sumelor datorate, gestionată de lichidatorul judiciar sub supravegherea judecătorului-sindic.
Pentru a fi parte în acest proces de recuperare, nu este suficient deținerea unei creanțe, ci după deschiderea procedurii falimentului, creditorii trebuie să depună cereri de înscriere la masa credală în termenul stabilit prin hotărârea judecătorului-sindic, care este de maximum 45 de zile de la deschiderea procedurii. În caz contrar, aceștia pierd dreptul de a participa la distribuirea fondurilor rezultate din lichidarea activelor debitorului, fiind decăzuți din drepturi conform art. 114 din Legea nr. 85/2014.
Tabelul preliminar de creanțe este întocmit de administratorul sau lichidatorul judiciar, iar creditorii au posibilitatea de a formula contestații împotriva oricărei decizii privind înscrierea la masa credală în termen de 7 zile de la publicarea tabelului preliminar în BPI, dacă nu sunt de acord cu modul în care au fost înscrise creanțele lor. De asemenea, potrivit art. 111 din Legea nr. 85/2014, creditorii pot formula contestații împotriva tabelului definitiv al creanțelor dacă descoperă existența unor erori sau a unor fapte de fraudă care au determinat acceptarea sau respingerea unei creanțe. Ulterior, tabelul definitiv consolidat devine baza pentru orice distribuire de fonduri rezultate din valorificarea activelor debitorului.
Recuperarea creanțelor depinde de mai mulți factori, inclusiv de tipul de creanțe și de existența unor garanții asupra activelor debitorului, iar distribuirea sumelor obținute din vânzarea bunurilor debitorului se face conform ordinii de prioritate stabilite de art. 159 din Legea nr. 85/2014. Astfel, se plătesc mai întreaga cheltuielile de procedură, taxele și timbrele judiciare, onorariile lichidatorului și cheltuielile necesare conservării activelor. Ulterior, se plătesc creanțele garantate, urmate de creanțele bugetare (datorii către stat), creanțele chirografare și, în final, creanțele subordonate.
Creditorii chirografari, care nu beneficiază de garanții, au de obicei cele mai reduse șanse de recuperare a sumelor datorate, mai ales în cazul în care patrimoniul debitorului este insuficient pentru acoperirea tuturor creanțelor.
Un aspect important pentru creditorii care doresc să-și maximizeze șansele de recuperare este existența unor cauze de preferință asupra activelor debitorului. Potrivit art. 78 din Legea nr. 85/2014, creditorii care au o creanță garantată asupra unui bun pot solicita valorificarea imediată a acestuia, dacă nu este necesar pentru desfășurarea unui eventual plan de reorganizare sau dacă există riscul diminuării valorii bunului respectiv. În cazul în care valorificarea este aprobată, creanțele garantate sunt plătite cu prioritate din prețul obținut prin vânzare.
Compensarea creanțelor reprezintă o altă posibilitate legală de recuperare a datoriilor. Conform art. 90 din Legea nr. 85/2014, creditorii pot invoca compensarea creanței lor cu cea a debitorului, dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege. Acest mecanism este aplicabil atât pentru creanțele născute înainte de deschiderea procedurii, cât și pentru cele care apar ulterior, în perioada de observație sau reorganizare judiciară.
Un alt element important în recuperarea datoriilor este posibilitatea atragerii răspunderii personale a administratorilor societății falimentare. Potrivit art. 169 din Legea nr. 85/2014, judecătorul-sindic poate dispune ca membrii organelor de conducere și alte persoane responsabile să suporte o parte sau chiar întregul pasiv al debitorului, dacă se dovedește că au contribuit la starea de insolvență prin fapte precum utilizarea frauduloasă a resurselor companiei, ascunderea activelor, mărirea fictivă a pasivului, ținerea unei contabilități fictive, efectuarea de plăți preferențiale sau contactarea de obligații pe care știau că nu le vor putea onora. Această măsură este una de excepție și necesită îndeplinirea tuturor condițiilor răspunderii civile delictuale, respectiv: fapta ilicită, vinovăția, raportul de cauzalitate și prejudiciul.
Durata procedurii falimentului poate varia semnificativ în funcție de complexitatea cazului, de numărul de creditori implicați și de valoarea activelor disponibile pentru distribuire. În unele cazuri, lichidarea activelor poate dura mai mulți ani, timp în care creditorii trebuie să urmărească activitatea lichidatorului și să participe la ședințele adunării creditorilor pentru a influența deciziile legate de valorificarea bunurilor și distribuirea fondurilor.
În concluzie, recuperarea creanțelor de la o companie intrată în faliment este un proces complex și de lungă durată, care necesită cunoașterea detaliată a legislației și o implicare activă din partea creditorilor. Cei care dețin garanții asupra bunurilor debitorului au cele mai mari șanse de recuperare, în timp ce creditorii chirografari trebuie să se bazeze pe distribuirea fondurilor rămase după achitarea creanțelor privilegiate. Pe de altă parte, atragerea răspunderii personale a administratorilor și exercitarea dreptului de compensare pot reprezenta soluții alternative pentru maximizarea sumelor recuperate. Creditorii trebuie să fie proactivi în înscrierea și urmărirea procedurilor de faliment, să conteste eventualele decizii care le-ar putea afecta drepturile și să colaboreze cu administratorii judiciari pentru a maximiza sumele recuperate. Deși procesul este anevoios și poate dura ani de zile, o abordare atentă și bine documentată poate crește șansele de recuperare a creanțelor.
