Ce trebuie sa știi despre contestația la executare silită de la avocatul Adrian Fiuciuc
Executarea silită este un mecanism juridic prin care un creditor poate obține satisfacerea creanței sale atunci când debitorul nu își îndeplinește obligațiile de bunăvoie. Totuși, acest proces nu este lipsit de limite sau de posibilitatea de a fi contestat. Una dintre cele mai importante arme juridice la dispoziția debitorului este contestația la executare silită, un mijloc prin care se pot invoca nereguli procedurale sau de fond, inclusiv prescripția dreptului de a cere executarea silită. Sunt Adrian Fiuciuc avocat în Iași cu peste 15 ani experiență și, în acest articol, vom explora în detaliu contestația la executare, punând un accent pe aspectul prescripției, un element crucial care poate duce la anularea executării dacă este invocat corespunzător.
Ce este contestația la executare silită?
Contestația la executare silită este reglementată în România de Codul de Procedură Civilă (CPC), în special de articolele 712-718. Aceasta reprezintă o cale de atac prin care o parte interesată – de obicei debitorul, dar și alte persoane afectate – poate solicita instanței să verifice legalitatea și temeinicia procedurii de executare silită. Motivele pot varia de la vicii de procedură (ex. notificări incorecte) la aspecte de fond, cum ar fi lipsa unui titlu executoriu valabil sau, esențial pentru subiectul nostru, prescripția dreptului creditorului de a solicita executarea.
Contestația trebuie depusă la instanța competentă – de regulă, judecătoria în circumscripția căreia se află biroul executorului judecătoresc – și este supusă unui termen de 15 zile de la data comunicării actului contestat sau de la data luării la cunoștință a acestuia. Este un instrument flexibil, care permite protejarea drepturilor debitorului, dar și asigurarea unui echilibru între interesele creditorului și cele ale celui executat.
Executarea silită și prescripția dreptului de a o cere
Executarea silită nu poate fi cerută la nesfârșit de către creditor. Dreptul de a solicita punerea în aplicare a unui titlu executoriu este supus prescripției extinctive, un principiu fundamental al dreptului civil care limitează temporal posibilitatea de a acționa în justiție sau de a pune în executare o obligație. În România, această regulă este prevăzută de Codul Civil, în special în articolele 2500-2524, iar în contextul executării silite, se corelează cu dispozițiile articolului 706 din CPC.
Așadar, pentru dreptul de a cere executarea silită, articolul 706 din CPC stabilește un termen specific de 3 ani, care începe să curgă de la data la care titlul executoriu devine executoriu (ex. data rămânerii definitive a hotărârii judecătorești sau data emiterii altui titlu executoriu, cum ar fi un contract de credit autentificat notarial).
Momentul de la care curge prescripția
Prescripția nu începe să curgă automat de la data nașterii obligației, ci de la momentul în care creditorul ar fi putut efectiv să ceară executarea. De exemplu:
- Pentru o hotărâre judecătorească, termenul curge de la data rămânerii definitive.
- Pentru un contract de credit, curge de la data scadenței neîndeplinite, dacă titlul este executoriu din acel moment.
Întreruperea și suspendarea prescripției
Prescripția poate fi întreruptă prin acte precum:
- Introducerea unei cereri de executare silită de către creditor Recunoașterea datoriei de către debitor.
- O cerere în justiție (ex. o acțiune în constatare).
De asemenea, prescripția poate fi suspendată în cazuri excepționale (ex. forța majoră, stare de incapacitate a debitorului), conform articolului 2532 Cod Civil. Dacă prescripția este întreruptă, termenul de 3 ani începe să curgă din nou de la zero.
Cum se leagă prescripția de contestația la executare?
Prescripția dreptului de a cere executarea silită este unul dintre cele mai puternice motive de contestație. Dacă debitorul demonstrează că au trecut mai mult de 3 ani de la data la care titlul executoriu a devenit exigibil, fără ca executarea să fi fost cerută sau întreruptă, instanța poate anula procedura de executare silită. Acest aspect este esențial, deoarece creditorii sau executorii judecătorești omit uneori să verifice termenul de prescripție, bazându-se pe faptul că debitorul nu va reacționa.
Exemplu practic
Să presupunem că o persoană a fost obligată printr-o hotărâre judecătorească definitivă din 1 martie 2019 să plătească o sumă de bani. Termenul de prescripție de 3 ani a expirat la 1 martie 2022. Dacă creditorul inițiază executarea silită abia în 2025, debitorul poate depune o contestație invocând prescripția, iar instanța va anula executarea, cu condiția ca prescripția să nu fi fost întreruptă între timp (ex. prin cereri anterioare de executare).
Procedura contestației pe motiv de prescripție
- Depunerea cererii: Debitorul formulează contestația în termenul legal de 15 zile de la primirea somației sau de la primul act de executare (ex. poprirea contului).
- Invocarea prescripției: În cerere, se precizează că dreptul creditorului de a cere executarea silită s-a prescris, cu indicarea datei de la care a început să curgă termenul și a faptului că nu a fost întrerupt.
- Probe: Debitorul poate anexa documente care să dovedească data exigibilității titlului și lipsa întreruperilor (ex. lipsa cererilor anterioare de executare).
- Judecata: Instanța analizează dacă prescripția s-a împlinit și, în caz afirmativ, dispune încetarea executării.
Alte aspecte relevante în contestație
Pe lângă prescripție, contestația la executare poate viza și alte motive, cum ar fi:
- Lipsa unui titlu executoriu valabil.
- Nerespectarea procedurii (ex. somație necomunicată corect).
- Calculul eronat al sumelor executate.
Totuși, prescripția rămâne un motiv „fatal” pentru creditor, deoarece, odată împlinită, dreptul său de a mai solicita executarea se stinge definitiv, indiferent de alte nereguli.
Rolul avocatului în contestația la executare silită pe motiv de prescripție
Un avocat cu experiență, precum Adrian Fiuciuc din Iași, joacă un rol crucial în astfel de cazuri. Acesta poate:
- Analiza data exigibilității titlului executoriu și istoricul procedurii.
- Identifica eventualele acte de întrerupere a prescripției.
- Redacta o contestație solidă și o susține în instanță.
Consecințe și limite
Dacă instanța admite contestația pe motiv de prescripție, executarea silită încetează, iar creditorul pierde definitiv dreptul de a mai recupera suma prin această cale. Totuși, debitorul trebuie să fie atent: prescripția nu anulează datoria în sine, ci doar dreptul de a o executa silit. În plus, dacă executarea a fost deja finalizată (ex. bunurile vândute), contestația devine tardivă, iar sumele nu mai pot fi recuperate direct prin această cale.
Concluzie
Contestația la executare silită este un instrument juridic vital pentru debitorii care doresc să se apere împotriva unor proceduri abuzive sau tardive. Prescripția dreptului de a cere executarea, cu termenul său de 3 ani, reprezintă un argument de bază care poate schimba radical soarta unui caz. Într-un context în care creditorii sau executorii pot acționa neglijent, invocarea prescripției necesită o analiză riguroasă și, deseori, sprijinul unui avocat competent.
Dacă vă confruntați cu o executare silită în Iași și bănuiți că aceasta ar putea fi prescrisă, nu ezitați să consultați un specialist. Avocatul Adrian Fiuciuc oferă consultații rapide, inclusiv online, care vă pot clarifica situația. Prescripția nu este doar o formalitate – este un scut legal care poate face diferența între pierderea bunurilor și protejarea drepturilor dumneavoastră.
