La isejaua mincipală s-a desfășurat o adevărată „rivoluțiune” în culise. De această dată, stimaților, nu e vorba despre enteresele educațiunii, ci despre cum Rodicuța, șefa de la personal, a ajuns să preia frâiele instituției.
Rodicuța, până mai ieri șefa de la angajări șî permutări, a fost surprinzător promovată în funcția de inspector general, după ce Lucicuța, fosta enșpectoare ghenerală, a decis că funcția de prefect i se potrivește mai mult decât tăte poșetele Ărmani din dotare șî ședințele de la ISJ. Se pare că Lucicuța a găsit o cale de partid să urce mai sus, cum am mai povestit noi pe aicișa. Dar, ca orice schimb de gardă, acest lucru a lăsat loc pentru Rodicuța, care a fost pregătită… de mult timp să preia rolul.
Rodicuța, cunoscută pentru abilitatea sa de a „motiva” oamenii din subordine, a avut tot timpul impresia că învățământul e un loc unde se pun accent pe „resursele umane”. Dar șî foloasele măteriale. Cu siguranță, faptul că era mereu la curent cu „toate mișcările” din sistem a ajutat-o să urce. Numai că acuma va trebui să demonstreze că știe și cum să facă față provocărilor mult mai mari decât gestionarea documentelor, a plicurilor și a listelor cu personalul din suptordine. Marea întrebare rămâne: va reuși să facă față unui job unde să primești înseamnă să și dai? Probabil că da, bibicilor. Tantea Rodicuța, a predat artimetica, deci știe la perfecție tabla împărțirii.
Să ne amintim însă de un lucru: învățământul nu e doar o „iubire” pentru pliculețe de hârtie, ci și pentru viitorul copiilor. Iar Rodicuța va trebui să demonstreze că nu doar știe să pună ștampila pe documente, dar și să vegheze la bunul.mers al unui sistem educațional, care să aibă în centrul său… viitorul educațional.
Cât despre Lucicuța, drumul ei de la enșpectoare generale la perfectură poate fi considerat o promovare „naturală”, în contextul politicilor metalice ale vremurilor noastre. Dar cine știe? Poate că acum, de la înălțimea funcției de perfect, va putea să-și adâncească și mai mult „legăturile” în educație, într-un joc al puterii care se joacă mereu pe tărâmuri neexplorate.
