Într-un oraș unde rețelele de canalizare nu ajung nici măcar în fața porților celor mai mulți cetățeni, avem parte de o poveste demnă de filmele cu buget mare: Doreluș Vitalul, cu sprijinul generos de la banul public giudețan, a hotărât că e momentul pentru o extindere… pe o stradă unde nimeni nu locuiește. Dar unde? Ce coincidență! Taman pe domeniul extins al Clanului metaliștilor costilieni. Pe strada cu mitropoliți din faimosul cuib al meleonarilor bugetați, Bârno Nova, Doreluș ăsta, baronul de Apa Sâmbetei, a desfășurat o lucrare grandioasă de 880 de metri de rețea de canalizare. Coledzii noștri presari din frumosul muncipiu zâc că din aceștia, numai 300 de metri sunt folosiți, restul stând acoperiți de iarbă, nefiind prevăzute nici măcar racorduri pentru casele rămase. Deh, un mizilic, acolo, 270.000 de lei a costat mica atenție a lui Doreluș față de Jupânul Vulpoi giudețan. De acuș, aceleași terenuri, devenind valoroase datorită legăturii cu canalizarea, se potrivesc perfect pe harta dezvoltării imobiliare. Ce mai contează că locuitorii străzii nu au primit niciodată răspunsuri la cererile lor pentru extinderea rețelei? Ce mai contează că nea Mișu, premarele pupincurist al Bârno Novei le-a impus niște condiții imposibile consătenilor săi? Așădar, bibici cinstiți, Doreluș Vitalul, ca un bun samaritean, a plătit din fonduri publice pentru această nouă minune de pe apa sâmbetei. De astă dată a sâmbetei lui Don Costelo. Poate nu am fi pomenit noi de mărunțișul ăsta, bibicilor, dacă o tante aleasă a poporului muncipal nu ar fi făcut gât în Parliament pe tema asta. Rămâne de văzut dacă apa va curge și pe străzile celor care au ales să trăiască acolo unde, din păcate, canalizarea și dezvoltarea urbanistică se fac numai pe bază clientelară sau de cumetrie de partid și de stat.
