Flimul prost al “umanizării” candidaților la prezidențiale rulează din nou pe micile ecrane ale patriei. Aceleași clișee cu socializări cu final premeditat, cu bărbățelul Nicușor rătăcit în raionul de legume al supermaketului și salvat de nevasta gospodină, cu spiritualul Crin savurând o cafeluță alături de sfătosul Boc pe o terasă cool, cu Lasconi halind gingaș o supă cu panseluțe, de vegană ce e. Un marketing politic care obosește prin previzibilitate și un déjà vu supărător.
Nicușor Dan, rătăcit în misiune electorală în Piața Obor.
Elena Lasconi, savurând o ciorbă cu panseluțe
În schimb, veți vedea de ce americanii au știința campaniilor electorale făcute profesionist, cu povești de viață reale, fără a fi împachetate în clipuri publicitare gândite de amatori care abia au strâns în portofoliu o reclamă la cafeaua băută la colțul străzii.
Este vorba de povestea controversatul J. D. Vance, vicepreședintele Statelor Unite ale Americii, cel care a devenit spaima Europei globaliste.
În cartea sa autobiografică, publicată în 2016 și intitulată “Hillbilly Elegy: A Memoir of a Family and Culture in Crisis”, Vance redă multiple aspecte din experiența avută cu părinții săi, într-o familie marcată de numeroase neînțelegeri, ba chiar de violențe.
Un personaj esențial al biografiei lui Vance l-a constituit mama sa, Beverly Aikins.
Beverly a lucrat ca asistentă medicală, unde a avut acces la medicamente eliberate pe bază de rețetă, de care a început să abuzeze. În timp ce J.D. creștea, Beverly s-a luptat cu abuzul de substanțe, provocând disfuncții extreme și adesea agresiune acasă, a scris senatorul în memoriile sale din 2016.
La un moment dat, Beverly a fost arestată când J.D. avea 12 ani, făcându-l să se simtă “îngrozit, dar și să trăiască un sentiment de ușurare”, conform revistei People.
Beverly Aikins a avut 5 soți, multiplele sale relații făcând ca de educația tânărului J. D. să se ocupe bunicii acestuia.
Vance nu a ascuns niciodată tarele familiale care i-au afectat tinerețea.
„Mama mea a cerut asistență alimentară pentru anumite perioade din viața ei. Bunica mea a cerut ajutor de la asigurările sociale pentru a mă crește. Și ea m-a crescut în parte pentru că propria mea mamă s-a luptat cu dependența pentru o mare parte din viața mea timpurie.”, mărturisea acesta la o dezbatere electorală din noiembrie 2024.
Beverly Aikins a atins disperarea dată de adicție în 2015, când a hotărât să renunțe la droguri și alcool.
„Recuperarea mea este lentă, dar am o inaugurare la care trebuie să particip pe 20 ianuarie”, spunea Beverly în 2025, înainte de ceremonia de inaugurare a președinției lui Donald Trump și implicit preluarea funcției de vicepreședinte de către J. D. Vance. “Nimic nu mă va împiedica să fiu acolo… Copilul meu este inaugurat ca următorul nostru vicepreședinte”.
Ulterior, pe pagina de Facebook “Donald Trump For President” a apărut următorul text:
“În discursul rostit în timpul Convenției republicane, J.D. Vance a promis mamei sale că o va sărbători la Casa Albă pentru a marca 10 ani de abstinență. Vicepreședintele și mama sa Bev tocmai marchează împreună această reușită în Roosevelt Room. Promisiune făcută, promisiune îndeplinită, de mamă și fiu.”
Aceasta este realitatea nefardată a biografiei lui J. D. Vance, făcută public ca o confesiune capitală.
Fără butaforia unor cafeluțe băute ostentativ la o terasă, fără două pâini cumpărate într-o băcănie de provincie, fără așa-zisul spirit gospodăresc al alegerii pătrunjelului în piață, toate ipostaze fumate de decenii în campaniile electorale de pe plaiurile românești.
Doar viață adevărată, dură, expusă fără complexe în fața lumii.
