„Colecția de față cuprinde toate poesiile lui Eminescu publicate in „Convorbiri literare” de vre-o doisprezece ani incoace, precum și cele aflate până acum numai în manuscript pe la unele persoane particulare.
Publicarea se face în lipsa poetului din Țară. El a fost totdeauna prea impersonal și prea nepăsător de soarta lucrărilor sale, pentru a fi putut fi înduplecat să se îngrijească însuși de o asemenea culegere, cu toată stăruința amicilor sei literari.
Poesiile, așa cum se presintă în paginele următoare, nu sunt dar revezute de Eminescu și sunt prin urmare lipsite de îndreptările ce avea de gând să le facă, cel puțin la cele vechi (Venere și Madonă, Mortua est, Egipetul, Noaptea, Ânger de pază, Împerat și proletar, Rugaciunea unui Dac, Ânger și Demon).
Dacă totuși am publicat și aceste poesii, împreună cu celelalte, așa cum se găsesc, am facut-o dintr-un simțamânt de datorie literară. Trebuiau să devie mai ușor accesibile pentru iubitorii de literatura noastră toate scrierile poetice, chiar și cele începătoare, ale unui autor, care a fost înzestrat cu darul de a întrupa adunca sa simțire și cele mai înalte găndiri într-o frumuseță de forme, subt al cărei farmec limba română pare a primi o nouă viață.” – T. Maiorescu, București, Decemvrie 1883
„Trecut-au anii ca norii lungi pe șesuri
Și nici odată n‘or să vie iară,
Căci nu mă ‘ncăntă azi cum mă mișcară
Povești și doine, ghicitori, eresuri..” – Sonet, de Mihail Eminescu
