Ponta nu a reuşit să încheie definitiv afacerea Rompetrol. Consiliul Concurenţei a obligat Guvernul să scoată la "vânzare competitivă" acţiunile negociate cu kazahii

Afacerea prin care Guvernul renunţă la datoria de 690 de milioane de dolari a grupului kazah Rompetrol, în schimbul vânzării către oficialii din Kazahstan a unui pachet de acţiuni la rafinăria Petromidia cu 200 de milioane cu păstrarea a 18%, nu este încă tranşată, cu toate că premierul Victor Ponta şi-a pus, săptămâna trecută, la presiunea Curţii Constituţionale, semnătura pe hotărârea care adoptă înţelegerea cu kazahii.

Înainte de parafarea Hotărârii de Guvern, Consiliul Concurenţei a cerut ca în text se precizeze explicit că vânzarea celor 26,6% promise kazahilor se va face de fapt printr-o procedură deschisă, de vânzare competitivă. „Consiliul Concurenţei a vrut să fie explicit precizat că va fi o vânzare competitivă”, a explicat pentru gândul Gabriel Dumitraşcu, directorul Direcţiei de Privatizare din Departamentul pentru Energie şi negociatorul-şef al părţii române.

Insistenţa pentru o vânzare la care să se poată înscrie mai mulţi competitori este confirmată de preşedintele Consiliului Concurenţei. „Am avut un schimb de mesaje cu Ministerul Economiei. Ei ne-au spus că vor să vândă acţiunile care i-au mai rămas statului, noi le-am spus că trebuie să o facă printr-o procedură competitivă”, spune Bogdan Chiriţoiu, rezervat însă în privinţa evaluării câştigului statului din primisiunea înfiinţării unui Fond de investiţii făcută, în compensaţie, de kazahi.

În aceste condiţii, pachetul de 26,6% nu va merge automat spre Rompetrol, ci va fi scos pe piaţă în acest an cu un preţ minim al tranzacţiei, stabilit de un evaluator, raportat la cotaţia bursieră a acţiunilor. Momentul evaluării şi al vânzării rămâne însă la alegerea Guvernului.

Luni seara, premierul l-a primit la Guvern pe Sauat Mynbayev,  preşedintele consiliului de administraţie al KazMunaiGaz, compania care deţine Rempetrol.

Rompetrol păstrează un avantaj important

În Hotărârea de Guvern pe care, după un an de încercări de a o pasa Parlamentului, premierul Ponta şi-a asumat-o, vânzarea competitivă nu este menţionată expres. Actul normativ obligă însă Departamentul pentru Energie din Ministerul Economiei „să propună Guvernului adoptarea strategiei de privatizare a unei cote din participaţia deţinută de statul român la SC Rompetrol Rafinare SA Constanţa, cu respectarea prevederilor legale, referitoare la valorificarea şi administrarea participaţiei statului român, precum şi a principiilor cuprinse în memorandum”.

Cum s-ar traduce acest lucru? „Se va face o evaluare, se stabileşte un preţ de pornire şi de aici poate să concureze oricine. Avantajul Rompetrol este că la preţ egal vom acorda prioritate Rompetrol”, susţine Gabriel Dumitraşcu.

În înţelegerea asumată prin Memorandumul semnat anul trecut, pe 15 februarie, între The Rompetrol Group şi statul român, kazahii se angajau să plătească, pe cele 26,6%, 200 de milioane de dolari din care 175 de milioane reprezentau preţul acţiunilor şi 25 de milioane prima pentru dobândirea de către Rompetrol a majorităţii absolute de vot care să îi permită adoptarea oricărei decizii şi, deci, controlul asupra rafinăriei.

Scenariul ca la privatizare să se prezinte tot numai Rompetrol nu este exclus de Consiliul Concurenţei. „Am cerut o procedură competitivă pentru că am vrut să arătăm că statul nu a fost păgubit şi că Rompetrol nu a fost favorizată. Dacă vine un singur competitor, atunci trebuie stabilit de către un evaluator un preţ minim al tranzacţiei, care să fie rezultatul evoluţiei din piaţă. Suntem, în linii mari, satisfăcuţi”, spune Bogdan Chiriţoiu.

Privatizarea rafinăriei, după un calendar incert

Calendarul vânzării nu este însă stabilit în acest moment în Guvern decât în linii mari. „Mi-e greu să estimez acum când şi cum se va încheia procedura. Noi avem 8 oameni (în Direcţie, n.red.) şi foarte multe privatizări stabilite pentru următoarele luni. Sper ca până la finalul trimestrului întâi să fim capabili tehnic. Avem listarea Electrica până în mai, a Complexului Oltenia şi a Hidroelectrica în iunie. Mi-e greu să cred că până la 15 iulie vom reuşi”, arată Dumitraşcu.

Cert este că orice consilier juridic şi apoi evaluator va fi angajat de Guvern după 18 februarie, când este programată stingerea litingiului cu Rompetrol şi, implicit, renunţarea la pretenţiile financiare ale ANAF în contul datoriei.

„Lucrurile nu vor demara decât după 18 februarie când este stabilit termen în procesul dintre stat şi Rompetrol”, spune şeful privatizărilor din Energie.

18 februarie, ziua în care statul renunţă la proces şi la pretenţii

Dacă până acum, procesul intentat în 2010 de ANAF pentru recuperarea datoriei de 690 de milioane de dolari era suspendat, la termenul din 18 februarie, cu Hotărărea de Guvern 35/2014 din 22 ianuarie şi publicată a doua zi în Monitorul Oficial, Ministerul Finanţelor are mandat pentru a încheia definitiv litigiul, prin renunţarea la pretenţii în virtutea acordului negociat.

Este pentru Guvern, aşa cum o numeşte Gabriel Dumitraşcu, „prima urgenţă”: „Sunt trei planuri, în acest moment, după adoptarea HG. Primul este finalizarea actelor necesare pentru constituirea Fondului de investiţii. Al doilea – demararea procedurilor pentru vânzarea competitivă a pachetului de acţiuni. Al treilea şi prima urgenţă – renunţarea la toate litigiile generate de OUG 113/2003”.

Totul a pornit de la lege. Prima breşă a fost creată de Guvernul Năstase în OUG 113/2003, dând debitorului – Rompetrol – şi nu creditorului – statul – pâinea şi cuţitul. Astfel, ordonanţa, ca şi legea de aprobare trecută în 2005, în timpul Alianţei DA, fără nici un vot împotrivă şi promulgată de preşedintele Băsescu, lăsa companiei Rompetrol posibilitatea de a-şi achita datoria fie integral în bani, fie integral în acţiuni, fie într-o formulă combinată.

Cu aceste date, în august 2010, cu o lună înainte de scadenţă, Rompetrol a virat statului 54 de milioane de euro (aproximativ 70 de milioane de dolari) din totalul sumei. Imediat, printr-o majorare de capital restul banilor datoraţi statului s-au tradus în 44,6% din acţiunile rafinăriei şi nu într-un pachet majoritar.

Ce s-a ales de datoria Rompetrol

Până acum, după mai bine de 10 ani, de la creditul de 760 de milioane de dolari acordat de Guvernul Năstase Rompetrol în octombrie 2003, calculul strict contabil dă cu minus. Dincolo de taxele şi impozitele anuale care intră în obligaţiile sale, compania a plătit cele 70 de milioane în 2010 şi atât.

Pentru renunţarea la pretenţiile financiare care fac acum cât întreaga valoare a rafinăriei, oficialii din Kazahstan, care au cumpărat între timp compania de la Dinu Patriciu, au negociat cu trei guverne succesive oferind în tot acest timp maxim 200 de milioane de dolari pentru un pachet de 26,6 % din acţiunile controlate de stat. În februarie 2013, în negocierile asumate politic de Guvernul Ponta şi de ministrul Constantin Niţă, oferta a fost acceptată. Statul rămâne cu perspectiva deocamdată incertă că din cele 18% din acţiuni pe care le păstrează în companie va scoate în următorii ani profit şi cu promisiunea înfiinţării unui Fond de investiţi de 1 miliard de dolari în 7 ani.

Mai exact, kazahii susţin că vor veni cu 150 de milioane de dolari plus 30 de milioane pentru a acoperi partea României, într-o societate comercială 80%-20% care să facă prin credite bancare investiţii de până al un miliard în următorii 7 ani în România. Între acestea, o centrală de cogenerare la Midia şi câteva sute de noi benzinării. În afacerea Fondului, profitul va reveni în primă fază exclusiv KazMunaiGaz, până la recuperarea celor 180 de milioane.

Un alt calcul al actualei puteri ar fi gaz kazah ajuns în România la un preţ mai mic, prin conductele Gazprom.

Surse guvernamentale au explicat pentru gândul că în calculele de la Palatul Victoria ar intra înfiinţarea unei companii botezate provizoriu „RomKaz” în care Rompetrol şi KazMunaiGaz să fie parteneri 50%-50% şi să se impună astfel în regiune. Prin această companie ar fi plănuită şi legarea României la conducta South Stream, un alt proiect aflat deocamdată pe hârtie, printr-o prelungire din Bulgaria la Negru Vodă, construită cu bani din Kazahstan.

Deocamdată însă, Guvernul este, de un an (cât Memorandumul s-a plimbat între Palatul Victoria, Palatul Parlamentului şi Palatul Cotroceni), în faza pregătirii actelor constitutive. “Eu zic că din punct de vedere al statutului, în proporţie de 90% lucrurile sunt clare. În grupurile de lucru s-a lucrat destul de temeinic. O listă concretă de proiecte a Fondului de investiţii nu am stabilit încă”, arată Dumitraşcu.

Pentru supravegherea respectării angajementelor din Memorandum, Hotărârea de Guvern menţionează înfiinţarea unei comisii coordonate de la Cancelaria Prim-Ministrului printr-un om nominalizat de Victor Ponta. Potrivit lui Gabriel Dumitraşcu, această comisie poate sesiza oricând ANAF că cei de la KazMunaiGaz au ieşit din acord, urmând ca Fiscul să le pună în această situaţie din nou sechestru, aşa cum s-a întâmplat în 2010. „În finalul Hotărârii se menţionează o comisie de monitorizare. Dacă această comisie va constata neconformităţi cu cele negociate, le va sesiza, iar Ministerul Finanţelor sau ANAF vor putea face toate demersurile”, susţine şeful privatizărilor din Energie.

Memorandumul nu prevede însă niciun termen-limită pentru investiţiile promise, în afara celui de 7 ani.

Sursa: HG35/2014 publicată în Monitorul Oficial li intrată în vigoare pe 23 ianuarie 2014

Negociatorul: „Compromisul a fost, cel mult, de orgolii”. Şeful Concurenţei: „Noi am pierdut partida în 2004”

Trăgând linie, preşedintele Consiliului Concurenţei constată că afacerea nu scoate statul în avantaj, dar nici nu există condiţiile legale pentru a obţine cât s-a investit în rafinăria de la Midia. „Noi am pierdut partida în 2004 când s-a dat ordonanţa prin care s-a permis Rompetrol să plătească doar o parte a datoriei şi o altă parte să o convertească în acţiuni. Odată ce avem această ordonanţă, şansele să fie recuperaţi toţi banii erau foarte reduse. Ce facem acum? Lucrăm în cadrul ordonanţei din 2004. Acceptăm că statul vinde acţiuni la un preţ sub valoarea conversiei şi Rompetrol face acel Fond de investiţii. Să vedem cât va câştiga statul de aici. Nimeni nu poate să ştie. Ştim doar că nu pierde”, spune Bogdan Chiriţoiu.

Negociatorul şef al înţelegerii exclude, la rândul său, ideea unui compromis financiar şi politic. „Nu, cel mult s-a făcut un compromis de orgolii. Dar din punct de vedere financiar statul va câştiga foarte bine, în următorii ani, din societatea Rompetrol Rafinare. În nota de fundamentare sunt menţionate toate celelalte scenarii. Dacă renunţam la 1,2 miliarde de la Rompetrol, bani care vin din taxe şi impozite, trebuie să punem aceşti bani în buget din altă parte. Dacă am fi câştigat şi am fi avut 640 de milioane creanţa, la cele 800 de milioane datorii actuale ale Rompetrol, societatea ar fost în insolvenţă”, se justifică Gabriel Dumitraşcu.

Controversa „observaţiilor” de la Justiţie şi Finanţe

Înainte de a închide, la Palatul Victoria, subiectul datoriei istorice a Rompetrol, premierul Ponta a insistat asupra „observaţiilor” legate de procedura trecerii Memorandumului prin hotărâre a Guvernului pe care le-ar fi formulat Ministerul Justiţiei, dar şi Ministerul Finanţelor, înainte de a-şi da avizul. „Hotărârea este finalizată cu observaţiile de la Finanţe şi de la Justiţie, dar facem cum a spus Curtea Constituţională. Vreau să dăm un semnal clar că salvăm investiţiile în România”, a spus Ponta în şedinţa din 22 ianuarie, evitând astfel să îşi asume ca un eşec încercarea de a trece Memorandumul prin lege, cu votul Parlamentului. Niciun oficial al Guvernului nu a dorit însă la acel moment să ofere vreo explicaţie legată de aceste observaţii care ar însoţi avizele miniseriale.

Luni, Guvernul a explicat, la solicitarea gândul că la Palatul Victoria nu au ajuns avizele, ci doar nota de fundamentare semnată de miniştrii Constantin Niţă, Daniel Chiţoiu, Liviu Voinea şi Dominic Gerea, în calitate de iniţiatori ai hotărârii şi de ministrul Justiţiei, Robert Cazanciuc, care a avizat faborabil actul normativ.

Întrebat de obiecţiile formulate de alte ministere, Dumitraşcu a explicat, la rândul său că „pe fondul problemei nu au existat”. „Ministerul Justiţiei ne-a transmis nişte observaţii, mai mult nişte recomandări, ca să fiu exact, pentru punerea în aplicare. Au fost preluate în HG”, a precizat el.

MEMORANDUMUL ÎNCHEIAT DE
STATUL ROMÂN CU ROMPETROL

Cronologia unei afaceri

Octombrie 2003 – Prin ordonanţa OUG 118/ 2003, Guvernul Năstase reglementează subscrierea integrală de către statul român a tututor obligaţiunilor Rompetrol Rafinare (RRC) rezultate din conversia unei creanţe a rafinăriei Petromidia, în valoare totală de 570,3 milioane euro (aproximativ 762 de milioane de dolari), cu scenadenţa în 7 ani.

August 2007 – Omul de afaceri Dinu Patriciu vinde 75% din grupul Rompetrol, implicit Rompetrol Rafinare, companiei de stat din Kazahstran, KazMunaiGaz, contra sumei de 2,7 miliarde de dolari. 1 miliard, s-a estimat la acea vreme, ar fi fost preţul plătit pentru rafinăria în jurul căreia era construită întreaga afacere.

2003-2009 – Grupul Rompetrol plăteşte dobânzile la termen. În total, 249 de milioane de dolari, după cifrele ANAF.

August 2010 – The Rompetrol Group N.V. achită 54 de milioane de euro (în jur de 70 de milioane de dolari) statului român, în contul datoriei

Septembrie 2010 – Rompetrol majorează capitalul, apoi converteşte datoria rămasă într-un pachet de 44,6% din acţiuni, statul pierzând în acest fel pachetul majoritar pe care miza. Cu câteva zile înainte, ANAF pune sechestru pe activele Rompetrol, menţinut şi în prezent.

Octombrie 2010 – Cu mandat de la Emil Boc, ANAF dă în judecată Rompetrol, reclamând recuperarea integrală a celor 570,3 milioane euro.

Iunie 2011 – Tribunalul Constanţa respinge acţiunea. ANAF face recurs.

Februarie 2013 – OPSPI acceptă vânzarea unui pachet de 26,69% la preţul de 200 de milioane de euro, cu asigurarea că restul de 18% nu vor fi diluate timp de 3 ani şi cu negocierea unui fond de investiţii cu KMG. La termenul stabilit la trei zile după semnarea înţelegerii, statul cere la Curtea de Apel Constanţa suspendarea procesului ca urmare a soluţionării diferendului pe cale amiabilă.

Mai 2013 – legea care parafează acordul este adoptată în Camera Deputaţilor (21 mai 2013 – din 326 de deputaţi, 233 votează pentru: PSD, PNL, PC, minorităţile şi Dan Cristian Popescu de la Forţa Civică) şi în Senat (28 mai 2013 – 83 de voturi pentru, 8 contra şi 4 abţineri), dar este întoarsă de preşedintele Băsescu la reexaminare.

2004-2012 – obligaţiile fiscale achitate de Rompetrol la bugetul de stat sunt de 24.312.276.819 lei, din datele ANAF.Totodată, Guvernul ia în calcul, în nota explicativă a memorandumului că, „după data anulării creanţelor” echivalentul în dolari a sumei achitate cu titlu de obligaţii bugetare „se ridică la aproximativ 8.673 milioane de dolari„, luând ca sursă datele Rompetrol Rafinare.

Sursa: gandul.info