În simulările de tur II între Ponta şi Antonescu, liderul PNL s-a plasat mereu al doilea, dar a reuşit totuşi, în ultimul an, să reducă diferenţa cu 13%.
Dacă e să luăm drept criteriu sondajele de opinie, gestul lui Crin Antonescu de a părăsi USL este pe deplin raţional. De aproximativ un an de zile, liderul PNL nu a reuşit să crească în sondaje, dar relevant este mai ales că s-a plasat mereu în urma lui Victor Ponta în simulările de tur II. De ce a fost măsurată şansa lui Ponta la prezidenţiale este altă problemă. În cazul întrebărilor deschise, fiecare răspunde după cum doreşte şi este firesc să apară şi Ponta, în virtutea notorietăţii sale, dar întrebările închise sunt pilotate de anumite intenţii politice, care urmează să fie testate. E clar aşadar că sondajele publicate au avut ca scop, printre altele, să consolideze ideea că ruperea USL este posibilă şi că o candidatură a primului ministru, în ciuda dezminţirilor sale repetate, este probabilă. În luna noiembrie 2013 potrivit unui sondaj INSCOP, 54,4% din totalul populaţiei investigate se aştepta ca PSD să propună la prezidenţiale un candidat propriu. O altă dovadă că sondajele sunt corelate cu anumite intenţii precise este că nimeni nu a testat până acum varianta turului II Antonescu vs Tăriceanu, pe care nimeni nu o luase până acum în calcul.
Dar relevant este că, pe acest teren pregătit, opţiunile de vot au fost în mod constant favorabile lui Victor Ponta. Potrivit aceloraşi sondaje INSCOP, în martie 2013 Ponta câştiga turul doi împotriva lui Antonescu cu 60% vs 40%. În noiembrie 2013, Ponta câştiga cu 56,3% vs 43,4%, iar la cel mai recent sondaj, din februarie, Ponta câştiga de asemenea cu 53,5% vs 46,5%. Sondajul testează şi alte opţiuni, care îi întroduc în ecuaţie pe Mugur Isărescu, Răzvan Mihai Ungureanu, Cătălin Predoiu, Sorin Oprescu, dar cu excepţia lui Isărescu, câştigător în toate variantele (dar care nu candidează), Crin Antonescu nu ar pierde decât în faţa lui Ponta.
Mai e un lucru interesant. Deşi în general liderul PNL a scăzut în sondaje, putem observa că, de-a lungul ultimului an, în simulările pentru turul II, Crin Antonescu a crescut faţă de Ponta constant, deşi nu suficient. Din martie 2013 şi până în februarie 2014, Antonescu a reuşit să reducă diferenţa cu 13%. În acest ritm de creştere, Antonescu nu ar reuşi să-l depăşească pe Ponta până la toamnă fără să facă o schimbare importantă. Iată aşadar un motiv foarte serios pentru ca Antonescu să rupă alianţa şi să caute să crească mai mult în sondaje prin critica guvernului şi mai ales printr-o asumare mai fermă a simbolurilor dreptei.
Sondajele IRES ne oferă şi o altă perspectivă a relaţiei Ponta-Antonescu. Chestionarul pune două întrebări succesive – Cu cine aţi vota: 1. Cu Antonescu sau cu Băsescu? 2. Cu Ponta sau cu Băsescu? Cei doi nu sunt opuşi direct, ci prin intermediului modelului Băsescu, considerat ca element major de referinţă. Rezultatele sunt doar uşor favorabile lui Ponta până în aprilie 2013, dar după această dată sunt net superioare. În aprilie, Antonescu se prăbuşeşte brusc aproape 20% şi se apropie la 3 procente de Băsescu, iar Ponta ia avans. De aici se trage probabil discursul PSD, care insistă de la o vreme în a susţine că Antonescu întrupează acelaşi tip conflictual ca Băsescu şi că exprimă în esenţă acelaşi model.
E adevărat că a rămas ceva nespus. Dacă liderul PNL Crin Antonescu ar fi candidat din partea USL, ar fi câştigat alegerile fără probleme în faţa oricărui adversar. Şi atunci de ce a părăsit USL? Singura ipoteză este că liberalii nu aveau încredere că PSD nu ar fi provocat ruperea alianţei mai târziu, la începutul toamnei eventual, lăsându-i complet nepregătiţi. Sau poate mai sunt şi alte motive, dar acestea sunt suficiente. Sondajele arătau clar că, în cazul unei înfruntări cu Ponta de pe poziţiile actuale, Antonescu ar fi pierdut. Ca să-şi mărească şansele de câştig, Antonescu trebuia obligatoriu să schimbe ritmul şi perspectiva, să aducă noi teme de discuţie şi mai ales să provoace o polarizare reală a electoratului. Căci preferinţele pentru unul sau altul dintre candidaţi nu erau cu adevărat politizate, fiind până acum un simplu concurs de simpatie.
(Sursa: dw.de)
