Ce a însemnat să fii femeie în perioada regimului comunist? Care era condiția femeii în acea perioadă? Ce drepturi aveau acestea? De 8 martie, la Universitatea „Petre Andrei” din Iași, a fost readusă în prim plan femeia comunistă în cadrul conferinței naționale – „Statutul femeii în România comunistă”, al cincilea eveniment din cadrul proiectului anual „După 25 de ani. Comunismul în Europa de Est”, organizat de Facultatea de Științe Politice și Administrative, Institutul de Studiere al Ideologiilor și Revista Polis. Ziua de 8 martie, în Occident, era marcată de proteste cu privire la emanciparea femeii, iar în țările socialiste această zi era marcată de serbări.
„M-am născut în 1965 și am trăit în perioada regimului comunist. Am avut și am amintiri plăcute dar și mai puțin plăcute”, le-a mărturisit deputatul Cristina Nichita, prezentă la eveniment. Mai mult, aceasta a precizat că a răspuns cu mare plăcere invitației, cu atât mai mult cu cât tema este foarte interesantă. „După ce am văzut filmul lui Cristian Mungiu, “432”, pot să spun că pelicula este parfum pe lângă ce trebuia să suporte o femeie în perioada regimului comunist. Mama mea mi-a spus că și-a dorit să mă aibe și că a trebuit să facă tratament timp de trei ani de zile. Femeia în comunism a fost urcată și coborâtă, asuprită și emancipată. Nu cred că suntem foarte departe nici astăzi de acea perioadă, iar soluția pentru noi femeile este implicarea, să fim mai responsabile, și cred că nimeni nu ne poate pune piedici. Să credem că suntem parte la schimbare”, a mai completat Cristina Nichita.
Lect.univ.dr. Alina Hurubean, moderatorul conferinței, a identificat două etape sugestive în perioada regimului comunist pentru evidențirea statutului femeii: Politicile de emancipare (debuturile comunismului…1948-1965) și Politicile pronataliste agresive (după decretul antiavort…1966 – 1989). „După război, a fost nevoie acută de munca femeilor şi, corespunzător, a început o intensă propagandă care promova „femeia stahanovistă”, emancipată şi eliberată prin muncă. Femeile pot contribui la îndeplinirea şi depăşirea planului, la înflorirea socialismului şi patriei”, în tripla lor calitate de: producător, mamă şi soţie. Munca salarizată a devenit soluţia emancipării şi unica modalitate de a demonstra egalitatea cu bărbaţii”, a precizat Alina Hurubean. Despre cea de-a doua perioada, Epoca de Aur: politica pronatalistă severă, moderatorul conferinței a declarat că decretul anti-avort, 770 din 1966, a reprezentat o nouă etapă în normarea brutală a statutului femeii. ”Femeile au început să fie substanţial percepute ca fiinţe reproducătoare. A fost instituit astfel controlul ginecologic periodic forţat (o data la 3 luni), mai ales pentru femeile din fabrici. Decretul prevedea un minimum de patru copii pentru fiecare femeie fertilă mai tânără de 45 de ani, după care o femeie avea dreptul legal la avort. Cazul României este fără precedent, celelalte state comuniste au fost mult mai permisive în privinţa avortului”, a conchis aceasta.
Conf.univ.dr. Sorin Bocancea, coordonatorul proiectului ”După 25 de ani. Comunismul în Europa de Est”, a declarat, în legătură cu decretul din 1966, că prin acest decret Ceau;escu nu a a urmărit strict creșterea natalității. ”Decretul din 1966 privind avorturile a implciat multe dispute între Nicolae Ceușescu și ceilalți lideri. Elena Ceaușescu este cea care a avut ideea decretului pentru că avea o problemă cu femeile mai frumoase, era invidioasă și geloasă”, a completat Sorin Bocancea.
În cadrul conferinței a avut loc și proiecția filmului „Născuți la comandă – Decrețeii”, în regia lui Florin Iepan, care pune accent pe decretul lui Ceaușescu din 1966 care a interzis avorturile, perioadă în care s-au născut peste două milioane de români.
În a doua parte a conferinței au urmat prezentarea lucrărilor științifice ale participanților din București, Timișoara și Chișinău.
