În arhiva Muzeului Literaturii Române Iaşi se află un document care dezvăluie existenţa unei grupări secrete din care făceau parte personalităţi proeminente ale secolului al XIX-lea, mulţi fiind membri şi ai Societăţii Junimea. Redăm în rândurile de mai jos textul-jurământ semnat de nume importante precum N. Culianu, N. Gane, A. Lambrior, I. Creangă, cărora se adaugă A.C. Şendrea, I.A. Darzeu, C. Corjescu, D.A. Anghel ş.a.
„Jur pe onoare şi conştiinţă.
Mă leg pe suflet şi pe Dumnezeu
Să lucrez din toată inima pentru ridicarea neamului românesc
Să respect şi să execut toate hotărârile luate de comitetul din care face parte. Şi să păzesc secret absolut.
Aşa să-mi ajute Dumnezeu şi sfânta Cruce”.
Provenind din latinescul „juramentum”, jurământul poate fi o afirmare sau o promisiune, ori o făgăduială solemnă făcută de o persoană de a spune adevărul în legătură cu anumite fapte.
Jurământul mai poate fi un angajament solemn, exprimat de obicei printr-o anumită formulă, prin care cineva se obligă să-şi facă datoria faţă de popor, faţă de patrie…
O altă definiţie, mai explicită, într-o formă puţin diferită de cea anterioară, explică jurământul ca fiind o promisiune solemnă făcută de cineva, de regulă în public, printr-o formulă fixă (cu invocarea divinităţii sau a unor valori morale recunoscute); jurământul reprezintă şi un angajament solemn faţă de stat sau de popor, pronunţat de o persoană în public, într-o formulă fixă (jurămintele de investitură a persoanelor cu funcţii publice). În sfârşit, jurământul reprezintă şi o promisiune fermă.
Textul la care ne referim, prin totalitatea elementelor sale, se înscrie în categoria jurămintelor de credinţă faţă de patrie şi popor, având însă un mare neajuns: sunt absente indiciile lămuritoare cu privire la organizaţia căreia i-ar aparţine misteriosul Comitet ale cărui hotărâri urmează să fie respectate şi executate.
Fiind vorba, de personalităţi cunoscute ale culturii româneşti, majoritatea afiliaţi Societăţii Junimea, am fi tentaţi să ne gândim la o organizaţie a francmasoneriei. Ne oferă însă un contra-argument puternic prezenţa iscăliturii lui Ion Creangă – care, se ştie cu certitudine, nu a fost francmason.
Singurul indiciu cu privire la datarea documentului este furnizat de Al. Lambrior, care a decedat în anul 1883. Deci înscrisul este anterior acestui an. Oricum, având în vederea statutul moral şi profesional al celor care semnează succintul manuscris, putem considera că aceştia şi-au respectat jurământul. Semnatarii însă au reuşit, fără îndoială „să păzească secret absolut”, cu privire la forma lor de organizare, după cum s-au şi angajat”, a declarat pentru Ziarul de Iași cercetătorul ştiinţific la Muzeul Literaturii Române Iaşi, Dr. Dan Jumară.
Câteva succinte precizări cu privire la semnatari sunt revelatoare pentru statutul lor:
N. Culianu (1834-1915) a fost matematician şi astronom, membru al Societăţii Junimea şi al Academiei Române, rector al Universităţii din Iaşi (1880 până în 1898), iniţiat în loja masonică „Steaua României”.
N. Gane (1828-1916) a fost scriitor, magistrat, avocat şi om politic, ministru, membru fondator al Societăţii Junimea, membru al Academiei Române, iniţiat în loja masonică „Steaua României”.
A. Lambrior (1845-1883) a fost filolog şi profesor, membru al Societăţii franceze de lingvistică, al Societăţii Junimea şi membru corespondent al Academiei Române, venerabil al unei loji masonice din Iaşi.
I. Creangă (1837-1889) a fost scriitor, membru al Societăţii Junimea, clasic al literaturii române.
A.C. Şendrea a fost un jurist de excepţie, profesor la Facultatea de Drept a Universităţii ieşene, membru al Societăţii Junimea.
I.A Darzeu a fost învăţător, un remarcabil pedagog, autor de manuale şcolare, membru al Societăţii Junimea.
Circumstanţele în care documentul a fost semnat sunt, deocamdată, necunoscute. Muzeul Literaturii Române Iaşi a început demersurile de cercetare în vederea stabilirii contextului în care a luat naştere „comitetul” şi a identificării tuturor semnatarilor.
(Sursa: ziaruldeiasi.ro)