Gest stupefiant al mai multor preoţi din Iaşi. Zdrobită de durere la moartea unei tinere de 21 de ani, familia a acceptat să-i doneze organele, dar s-a lovit de refuzul preoţilor de a-i oficia o ultimă slujbă.
Rudele unei paciente aflate în moarte cerebrală acuză mai mulţi preoţi că au refuzat să oficieze o ultimă slujbă înainte de deconectarea de la aparate. Reprezentanţii BOR susţin însă că a fost doar o problemă de comunicare şi că au refuzat împărtăşania, şi nu slujba.
Refuz sau confuzie?
Rudele unei paciente din Iaşi acuză reprezentanţii Bisericii Ortodoxe că ar fi refuzat să oficieze ultima slujbă pentru femeia aflată în moarte cerebrală. „S-a luat decizia donării organelor, pentru a salva alte vieţi. Cu o zi înainte, s-a oficiat o slujbă de iertare de păcate, dar am insistat să se mai oficieze una înainte de deconectarea de la aparate. Preoţii de la Spitalul Sfântul Spiridon ne-au refuzat, pe motiv că nu pot face slujba pentru morţi, pentru că încă nu este moartă, dar nici slujba pentru vii, pentru că este în moarte cerebrală”, spun rudele decedatei.
De cealaltă parte, oficialii Bisericii spun că la mijloc este o confuzie. „I s-a făcut slujba cu o zi înainte, şi era valabilă. Problema este că s-a insistat pentru împărtăşanie, ceea ce nu se putea”, spune Toma Grădinaciuc, protoiereul Protopopiatului I Iaşi.
Medicii au intervenit în favoarea familiei în acest caz de donare de organe
Au luat bisericile la rând, în van
În disperare de cauză, familia femeii a luat la rând bisericile din zonă, dar nu a găsit înţelegere la niciuna. La Mitropolie a fost refuzată, dar i s-a oferit posibilitatea să facă o plângere care urma să fie soluţionată după câteva ore, de un superior ierarhic. „Unul dintre preoţii de la Sfântul Spiridon este consilier la Mitropolie, aşa că tot la el ajungea plângerea. Eu cunosc foarte bine cazul, şi vă spun că s-a făcut tot ceea ce putem noi face”, declară protopopul Toma Grădinaciuc. După Mitropolie, familia s-a dus la Trei Ierarhi, apoi la Golia. Niciunul dintre preoţii consultaţi nu a fost dispus să oficieze slujba cerută.
Au sărit medicii în ajutor
În ajutorul familiei în cauză au sărit medicii de la Sfântul Spiridon. Aceştia au înroşit telefoanele şi, în cele din urmă, s-a găsit un preot dispus să se deplaseze la căpătâiul pacientei. „Am înţeles că era preotul de la Oncologie”, povestesc rudele. După oficierea ceremonialului, s-a putut face prelevarea de organe care, într-un final, a dus la salvarea altor vieţi.
Protopopul Grădinaciuc susţine însă că preoţii nu au refuzat oficierea slujbei şi că s-a pus în discuţie doar împărtăşirea unei paciente în moarte cerebrală. „Biserica nu se opune donării de organe, este şi o decizie a Sfântului Sinod în acest sens. Nu poţi însă împărtăşi o persoană în moarte cerebrală. Aceasta nu poate vorbi, nu este conştientă. Împărtaşania este un act de voinţă a persoanei”, explică protopopul.
„S- au respectat canoanele”
Ierarhul confirmă că la căpătâiul pacientei s-a deplasat, după mai multe insistenţe, un alt preot. „S-a făcut o rugăciune simplă, cea de dezlegare de păcate. S-a făcut totul conform Sfintelor Canoane”, afirmă protopopul ieşean.
Legat de refuzul preoţilor de la celelalte biserici, oficialul spune că a fost determinat doar de faptul că familia a cerut împărtăşania. „Era normal să refuze, nu poţi împărtăşi un om mort. Fiind în moarte cerebrală… Oricum, noi înţelegem familia, înţelegem inclusiv supărarea ei şi îi transmitem că nu a fost răutate, mai ales că au ales să salveze alţi oameni. Este posibil ca, în durerea momentului, ei să nu fi ştiut ce să ceară”, spune protopopul.
De altfel, poziţia oficială a BOR este în favoarea transplantului de organe, cu condiţia ca acest lucru să nu ducă la moartea donatorului. În cazul în care donatorul se află deja în moarte cerebrală, este necesar acordul familiei.
Biserica Ortodoxă este deseori acuzată de conservatorism
Biserica Ortodoxă, acord pentru donare în 2004
Comisia Naţională de Bioetică a Bisericii Ortodoxe Române (BOR) a elaborat o rezoluţie, ratificată de Sfântul Sinod în 2004, prin care se exprimă acordul pentru donarea de organe. „Donarea de organe este un act de jertfă, un act al iubirii creştine, pe care îl poate face o persoană conştientă şi liberă. Biserica Ortodoxă este de acord cu transplantul de organe şi de ţesuturi, dar cu respectarea anumitor condiţii. Nu avem dreptul să prelevăm organe de la persoane aflate într-o stare care nu le permite libera exercitare a capacităţilor personale. Iar în cazul prelevării organelor de la o persoană care a decedat, Biserica este de acord să se purceadă la o asemenea acţiune numai atunci când omul este declarat mort din punct de vedere medico-legal. Aceasta presupune constatarea simultană a încetării ireversibile a funcţiilor cardiace, a funcţiei respiratorii, a oricărei funcţii vegetative şi a morţii cerebrale, adică distrugerea ireversibilă a celulei nervoase”, afirmă Vasile Răducă, secretarul Comisiei de Bioetică a Patriarhiei Române, într-un articol scris pentru o publicaţie aflată în sfera de influenţă a Patriarhiei.
