Operaţiune obişnuită în relaţia furnizor-client, cea mai recentă regularizare din facturile E.ON a sărit în ochi prin sumele mai mari decât în mod obişnuit. În acest timp, premierul şi preşedintele se bat ca chiorii pe acest subiect, vorbindu-se de ieftinirea energiei electrice.
Facturile de regularizare au lăsat în această primăvară mii de ieşeni fără bani pentru masa de Paşte. De dimensiunile unui cearşaf, facturile E.On la gaz sau la energie electrică conţin, deseori, sume de ordinul sutelor sau chiar a miilor de lei. Mai puţin de jumătate din aceşti bani merg însă la furnizori, „grosul”, ca şi în cazul benzinei, fiind încasat de stat. 7Est vă prezintă, dintr-un document intern al E.ON, semnificaţia tuturor plăţilor.
Aspectul facturii este reglementat
Citirea facturilor la energia electrică este un exerciţiu dificil chiar şi pentru cei iniţiaţi, deoarece în spatele lor se ascund obligaţii de plată impuse în mod arbitrar de către Stat. Coloanele parcă fără sfârşit, cu mărimi de facturat sunt, însă, prevăzute în legislaţie. Astfel, HG 1007/2004 arată că factura trebuie să includă obligatoriu data emiterii (în dreapta), termenul de plată scadent (sub data emiterii), perioada de facturare, semnificaţia fiecărei obligaţii de plată (sub denumirea „produse şi servicii facturate”), valorile mărimilor de facturat (,,Cantitatea”), tarifele (,,preţ unitar”) şi valoarea totală de plată.
Pe lângă sumele din facturi, aproape toţi consumatorii EON trebuie să stea la cozi imense dacă au o problemă de rezolvat
Acciză şi TVA la acciză
Unele dintre rubricile din factura pentru energia electrică includ o acciză, despre care se ştiu puţine lucruri. E.ON invocă însă Codul Fiscal, care precizează că fiecare consumator de energie electrică trebuie să achite şi contravaloarea accizei pentru energia consumată. Această acciză se calculează după formula A = Q x K x R, unde: A= cuatumul accizei, Q= cantitatea de energie electrică activă exprimată în MWh, K= acciza unitară prevăzută în Codul Fiscal iar R= cursul de schimb leu/euro. Acciza unitară, adică K din ecuaţie, este de 0,5 euro/Mwh în cazul consumului comercial şi de 1 euro la consumul necomercial. În plus, se plăteşte TVA pe acciză. Să mai înţelegi ceva: parcă ar fi cibernetică amestecată cu astrofizică.
Certificatul verde măreşte preţul
De asemenea, în factură se regăseşte şi contravaloarea certificatelor verzi. Certificatul verde reprezintă un titlu ce atestă producerea de energie electrică din surse regenerabile (eoliană, solară, aerotermală, geotermală, biomasa, biogaz etc). Furnizorii de energie sunt obligaţi să achiziţioneze aceste certificate verzi şi să le transpună în facturile de energie electrică ale consumatorilor finali. Valoarea facturată la poziţia „certificat verde” reprezintă produsul dintre consumul de energie electrică şi cota de certificate verzi stabilită de Agenţia Naţională pentru Reglementare în Energetică (ANRE) să fie achiziţionată de furnizor. În acest caz vorbim despre 0,126 certificate verzi/MWh, iar preţul certificatelor verzi pe piaţă se actualizează trimestrial.
Cogenerare, rezervare şi taxa radio-tv
În cadrul facturii se regăseşte şi contribuţia de cogenerare, impusă de Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei (ANRE). Contribuţia pentru cogenerare se aplică la cantitatea totală de energie activă consumată, este exprimată în lei/kWh şi are valoarea de 0,0231 lei/kWh, la care se aplică TVA. Totodată, factura cuprinde şi rezervarea, care se referă la rezervarea de capacitate în reţea. Altfel spus, rezervarea reprezintă costurile pe care furnizorii le suportă pentru a dispune de energia electrică în orice moment din zi sau noapte. Pe lângă aceste taxe, facturile includ şi taxa radio-TV. Cei care vor să scape de plata acestei taxe trebuie să depună o declaraţie pe proprie răspundere, dar aceasta trebuie înnoită anual. În caz contrar, E.ON include taxa în factură.
Furnizorii pot factura când vor
Dacă taxele de pe facturi sunt delimitate clar în tot felul de legi şi de regulamente, lucrurile nu mai sunt atât de clare când vine vorba de citirea contoarelor sau de emiterea facturilor la anumite date. Legislaţia nu impune ca obligatorie citirea contoarelor la un anumit interval, ci reglementează situaţia în care citirile sunt efectuate la un interval mai mare de o lună. În acest caz, sunt permise facturări intermediare lunare, pe valori estimate ale consumului, iar la prima factură ce se emite după citirea contorului se face regularizarea plăţilor corespunzătoare consumului real. Aşadar, nu sunt impuse nici citirea contoarelor şi nici emiterea facturilor la anumite intervale de timp. Dacă se constată că s-a consumat mai puţin decât s-a estimat, atunci se consideră consum plătit în avans.
Imaginiţi-vă o femeie simplă, bătrână, care de-abia vede să citească, dar să mai şi înţeleagă ce semnifică astfel de date. Pentru ea, a rămâne cu bani în portofel reprezintă o dorinţă care ţine de buna credinţă a E.ON. 10-20-30 de lei adăugaţi fraudulos nu vor fi descoperiţi niciodată. Pe de altă parte, dorinţa de profit a nemţilor este nestăvilită după cum a arătat şi desfiinţarea centrelor de relaţii cu publicul din aproape toată Moldova şi cozile uriaşe de la cele care au rămas.
Aşa cum se întâmplă prea în ultima vreme, ieşenii care primesc o factură de la E.ON văd roşu în faţa ochilor
Emiterea facturii şi plata: tot la mâna E.ON
De foarte multe ori, data emiterii facturii are loc cu mult timp înainte de recepţionarea de către consumator. Pentru acesta este frustrant faptul că vede pe factură emitere pe 10 martie, recepţie pe 25 şi scadenţă pe 5 aprilie. Este încă un exemplu al unui abuz al E.ON.