Denunţul fostei şefe AM POSDRU împotriva lui Sebastian Ghiţă poate fi fatal pentru Victor Ponta sau poate să nu însemne nimic. Depinde de câtă voinţa au „structurili” de a penetra această grupare, un fel de „primul cerc” din jurul liderului PSD. Dacă dosarele baronilor PSD din teritoriu nu-l deranjează pe Victor Ponta, dimpotrivă îl fac să participe cu plăcere la lichidarea unor relicve ale epocii Iliescu-Nastase, de această dată dosarul Ghiţă ar putea fi una dintre mutările decisive ale acestui an electoral, în care descinderile şi arestările se vor ţine lanţ.
Sebastian Ghiţă e un fel de Dorin Cocoș al guvernului Ponta. E băgat peste tot, fără el nu se poate. Îşi ia ce are nevoie din bugetul României ca din cămară lui proprie. Guvernul PSD l-am putea numi Guvernul Ghiță-Dragnea. Influenţa lui Ghiţă la POSDRU şi la alte AM-uri e cunoscută de mult timp, dar, la fel ca în cazul lui Cocoș, Ghiţă are imunitate la toate trusturile de presă din România. S-a ajuns ca Ghiţă să intermedieze finanţările europene, trebuie să vorbeşti cu el dacă vrei să ai vreo şansă. Mă refer la loviturile în stil mare. Sunt zeci de companii-paravan care iau finanţări UE şi le cedează partenerilor, păstrându-şi doar comisionul de şmecher – 5-10-15%, în funcţie de valoarea proiectului. În niciuna din aceste companii nu apare numele lui Ghiţă, dar sunt la fel ca off-shore-urile lui Mazăre şi Constantinescu. E greu să deşiri tot ghemul, dar cineva trebuie să o facă.
Relevant pentru România este că fondurile europene sunt marele substitut al investiţiilor directe şi unul dintre puţinele motoare de creştere economică în următorii ani. Ca exemplu, antreprenorii din agricultură datorează enorm pentru cei 10 miliarde de euro plătiţi de UE în acest sector în ultimii ani, chiar dacă aportul la PIB este încă destul de mic. Ca urmare, confiscarea acestei resurse imense de către un grup privilegiat are trei consecinţe: 1. nu se asigură o distribuţie echitabilă a bunăstării, banii dispărând în conturi ascunse; 2.mai grav pe termen lung, apare o decurajare a agenţilor economici de a accesa fondurile europene, considerând din start că nu au nicio şansă de a le obţine; 3. Auditurile CE descoperă fraudele şi blochează accesările pe ani întregi, cum s-a mai întâmplat, acesta fiind cel mai dezastruos efect, însemnând subminarea economiei naţionale.
Dacă se instaurează convingerea că aceşti bani sunt incaccesibili, atunci dispare unul dintre principalele sensuri pentru care România face parte din UE. Dacă fondurile sunt doar pentru privilegiaţi, de ce să nu le dăm direct ruşilor toată economia, că e acelaşi lucru – s-ar putea spune. Fondurile UE trebuie să rămână un domeniu sacru, intangibil pentru Cupola transpartinică şi ar trebui scoase de sub influenţa politică, ca un fel de DNA. Cine fură fonduri UE, în mod sistemic, luptă împotriva integrării României. Cei mai afectaţi sunt micii întreprinzători, baza economiei şi a veniturilor bugetare, care ar putea spune: „M-am săturat de UE, e ca şi cu Rusia”.
