Cuplurile adoptă adesea un program comun în ceea ce priveşte anumite activităţi, dar succesul sau eşecul în susţinerea acestor activităţi depind de nivelul de autocontrol al fiecăruia dintre parteneri. Aici intervine problema: ne molipsim mai curând de năravuri rele decât de obiceiuri bune, iar partenerul cu un nivel de autocontrol mai scăzut îl poate „trage în jos” şi pe celălalt.
Dacă ambii parteneri au un nivel bun de autocontrol, totul merge bine: aceste cupluri reuşesc în măsură mai mare să economisească bani, să adopte o alimentaţie sănătoasă, să urmeze un program de exerciţii fizice şi alte activităţi comune pe termen lung. Cuplurile în care ambii parteneri au un nivel scăzut de autocontrol eşuează adesea în îndeplinirea acestor programe comune.
Dar ce se întâmplă atunci când unul dintre parteneri are un autocontrol bun, iar altul o capacitate slabă de autocontrol?
Un studiu pe această temă a fost întreprins recent de Hristina Dzhogleva, de la Boston College, şi Cait Poynor Lamberton, de la Universitatea din Pittsburgh. Studiul a fost publicat în Journal of Consumer Research.
Rezultatele au fost interesante: cuplurile în care un partener avea o bună capacitate de autocontrol, iar celălalt un nivel scăzut al autocontrolului luau deciziile privind ţelurile şi activităţile comune în acelaşi mod ca şi cuplurile în care ambii parteneri aveau un autocontrol slab.
Autorii studiului au explicat fenomenul prin faptul că persoanele cu un nivel de autocontrol mai bun au tendinţa de a se strădui să menţină relaţia, să „reuşească” în acest proiect comun pe termen lung. Iar în acest scop, se străduiesc să păstreze armonia în cuplu, lucru care li se pare mai important decâ să se cramponeze de ţelurile personale.
(Sursa: descopera.ro)
